1. [DEX '09] ACUZATOR, -OARE, acuzatori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care acuză, care învinuiește. ◊ Acuzator public = persoană însărcinată în împrejurări excepționale cu urmărirea, trimiterea în judecată și susținerea învinuirii în fața instanței în anumite cauze penale. – Din fr. accusateur.
2. [MDA2] acuzator, ~oare smf, a [At: DA / Pl: ~i, ~oare / E: fr accusateur] (Persoană) care acuză.
3. [CADE] *ACUZATOR, -TOARE adj. sm. f. ⚖️ Care acuză, pîrîș [fr. < lat.].
4. [DEX '98] ACUZATOR, -OARE, acuzatori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care acuză, care învinuiește. ◊ Acuzator public = persoană însărcinată, în împrejurări excepționale, cu urmărirea, trimiterea în judecată și susținerea învinuirii în fața instanței în anumite cauze penale. – Din fr. accusateur.
5. [DLRLC] ACUZATOR, -OARE, acuzatori, -oare, adj. (Uneori substantivat) (Persoană) care acuză, care învinuiește. Procesul ceferiștilor, la care conducătorii luptelor de la Grivița s-au transformat din acuzați în acuzatori împotriva guvernului terorist de atunci și împotriva regimului reacționar pe care îl reprezenta, a avut un răsunet internațional în cercurile democratice de pretutindeni. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 17. ◊ Acuzator public = magistrat care susține acuzarea într-un proces penal. V. procuror.
6. [DLRM] ACUZATOR, -OARE, acuzatori, -oare, adj. (Adesea substantivat) Care acuză, care învinuiește. ◊ (Substantivat) Acuzator public = magistrat care susține acuzarea într-un proces penal. – După fr. accusateur.
7. [DN] ACUZATOR, -OARE adj., s.m. și f. (Cel) care acuză. ◊ Acuzator public = magistrat care susține acuzarea într-un proces penal. [Cf. fr. accusateur].
8. [MDN '00] ACUZATOR, -OARE adj., s. m. f. (cel) care acuză. ♦ ~ public = (în unele state) procuror (2) în procesele criminale. (< fr. accusateur)
9. [Șăineanu, ed. VI] acuzator m. cel ce acuză sau pârăște pe cineva, pârîș.
10. [Scriban] *acuzatór, -oáre adj. Care acuză.
11. [DOOM 3] acuzator adj. m., s. m., pl. acuzatori; adj. f., s. f. sg. și pl. acuzatoare
12. [DOOM 2] acuzator adj. m., s. m., pl. acuzatori; adj. f., s. f. sg. și pl. acuzatoare
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL