1. [DEX '09] ACTUALIZARE, actualizări, s. f. Acțiunea de a actualiza. [Pr.: -tu-a-] – V. actualiza.
2. [MDA2] actualizare sf [At: DEX2 / P: ~tu-a~ / Pl: ~zări / E: actualiza] 1-2 (Re)aducere în prezent Si: actualizat1 (1-2). 3 Corespondență cu gusturile și cerințele prezentului Si: actualizat1 (3). 4 (Pex) Reînviere a ceva Si: actualizat1 (4).
3. [DLRLC] ACTUALIZARE, actualizări, s. f. Acțiunea de a actualiza. – Pronunțat: -tu-a-.
4. [DLRM] ACTUALIZARE, actualizări, s. f. Acțiunea de a actualiza. [Pr.: -tu-a-]
5. [DN] ACTUALIZARE s.f. Acțiunea de a actualiza. [Pron. -tu-a-. / < actualiza].
6. [DEX '09] ACTUALIZA, actualizez, vb. I. Tranz. A face să fie actual, a (re)aduce în prezent; a face să corespundă gusturilor, cerințelor prezentului; p. ext. a reînvia ceva. [Pr.: -tu-a-] – Din fr. actualiser.
7. [MDA2] actualiza vt [At: DEX2 / P: ~tu-a- / Pzi: -zez / E: fr actualiser] 1-2 A (re)aduce în prezent. 3 A face să corespundă gusturilor, cerințelor prezentului. 4 (Pex) A reînvia ceva.
8. [DLRLC] ACTUALIZA, actualizez, vb. I. Tranz. A face ca ceva să fie actual. Propagandistul trebuie să actualizeze problemele, trebuie să convingă prin argumente pe auditori de valabilitatea cunoștințelor pe care le predă. – Pronunțat: -tu-a-.
9. [DLRM] ACTUALIZA, actualizez, vb. I. Tranz. A face ca ceva să fie actual. [Pr.: -tu-a-] – Fr. actualiser.
10. [DN] ACTUALIZA vb. I. tr. A face ca ceva să devină actual. [Pron. -tu-a-. / < fr. actualiser].
11. [MDN '00] ACTUALIZA vb. tr. a face să devină actual; (p. ext.) a reînvia ceva. (< fr. actualiser)
12. [Scriban] *actualizéz, (d. actual). Fac actual: a actualiza un fapt.
13. [DOOM 3] actualizare (desp. -tu-a-) s. f., g.-d. art. actualizării; pl. actualizări
14. [DOOM 2] actualizare (-tu-a-) s. f., g.-d. art. actualizării; pl. actualizări
15. [DOOM 3] actualiza (a ~) (desp. -tu-a-) vb., ind. prez. 1 sg. actualizez, 3 actualizează; conj. prez. 1 sg. să actualizez, 3 să actualizeze
16. [DOOM 2] actualiza (a ~) (-tu-a-) vb., ind. prez. 3 actualizează
17. [DGSSL] ACTUALIZARE Concept al lingvisticii moderne care desemnează utilizarea unei unități a limbii* în vorbire*. Actualizarea se face de către subiectul vorbitor care dă o reprezentare reală unui sens într-un context* lingvistic și extralingvistic. Actualizarea unui cuvânt înseamnă a face să coincidă extensia semnificatului* său cu reprezentarea pe care și-o face vorbitorul despre o anumită realitate; rolul contextului* este esențial pentru a-i conferi cuvântului un anumit grad de actualizare și a-i permite să se refere la unul sau mai multe obiecte extralingvistice particulare; de aceea actualizarea este strâns legată de referință*. • Actualizarea se poate referi la sensul cuvintelor utilizate în context, fie că e vorba de denotații*: băiatul era neobișnuit de înalt (unde înalt desemnează „extensiunea pe verticală”, actualizată ca „dimensiune în plus” prin context), fie că sunt conotații* (fata are o fire rece, unde rece exprimă sensul secundar „apreciere psihică” numai în combinație cu fire). Contextul actualizează diverse relații semantice mai puțin obișnuite, cum ar fi prăjină / bondoacă pentru înalt / scund, în era nici prăjină, nici bondoacă. Uneori este antrenat și contextul extralingvistic, ca în cazul rom. consens, care după 1990 are sensul specializat „lipsă de conflicte”. • Actualizarea mai poate fi exprimată prin unele unități gramaticale care situează în timp ori în spațiu o unitate sau o cuantifică: a) Articolul* este unul dintre mijloacele curente de actualizare: niște oameni reprezintă o actualizare cantitativă, pluralul indică mai mult decât un om, iar articolul desemnează anumiți oameni, b) Determinanți ca demonstrativul reprezintă o actualizare în timp sau în spațiu: acești oameni desemnează oamenii dintr-un spațiu apropiat, oamenii pe care îi am sub ochi. c) Categoria numărului* la verb* reprezintă o actualizare: Vino! Veniți!, d) Actualizarea se poate face printr-o sintagmă întreagă: Prietenul cel foarte blând. A.B.V.
18. [DTL] ACTUALIZARE s. f. (< actuatizâ < fr. actualiser): aducere a uneia din înfățișările sau însușirile unui obiect în centrul atenției noastre, prin intermediul unui context situațional în care se poate afla la un moment dat un cuvânt A. este o restricție sau o precizare a semnificației cuvântului, o concretizare a uneia din virtualitățile semantice pe care le comportă semnificația. Astfel, cuvântul pom nu este prin el însuși un mesaj lingvistic, ci numai un virtual purtător al acestuia; pentru a căpăta statutul de mesaj, el trebuie ancorat în realitate (actualizat) prin intermediul unuia sau al mai multor cuvinte (actualizatori), în cadrul unui context determinat: „Pomul rodește”, „Pomul fructifer rodește”, „Pomul acesta fructifer rodește în frecare an” etc. Există și situații în care un singur cuvânt poate fi actualizat; poate deveni mesaj (atunci când exprimă o poruncă, o chemare! un salut): „Stai!”, „Încet!”, „Sus!”, „Aici!”, „Foc!”, „Bună!” etc. (v. actualizator).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL