1. [DEX '09] ACREALĂ, acreli, s. f. 1. Proprietatea de a fi acru; gust acru, înțepător; acrime. 2. (Concr.) Mâncare, băutură cu gust acru. 3. Fig. Stare de spirit sau atitudine ursuză, supărăcioasă. – Acri + suf. -eală.
2. [MDA2] acreală sf [At: VLAHUȚĂ, N. 75 / Pl: ~eli / E: acri + -eală] 1 Acrire. 2 Însușirea de a fi acru (1). 3-4 (Ccr) (Mâncare sau) băutură cu gust acru. 5-6 (Fig) (Fire sau) atitudine ursuză, supărăcioasă.
3. [CADE] ACREALĂ, ACREAȚĂ sf. Însușirea, starea a tot ce este acru.
4. [DLRLC] ACREALĂ, acreli, s. f. 1. Însușirea de a fi acru; gust acru, înțepător. Acreala vinului. ◊ Senzație de arsură însoțită de un gust acru, provocată de o hiperaciditate gastrică. 2. (Concretizat) Mîncare sau băutură cu gust acru. Stomacul îi era leșuit... își simțea gura uscată, li era sete și avea poftă de acreală. VLAHUȚĂ, N. 75. 3. Fig. Stare de spirit sau atitudine ursuză, supărăcioasă, provocată de o neplăcere, de o jignire, de un insucces. Acreala și furia Penelopei nu reuși să-l tulbure. BART, E. 242.
5. [DLRM] ACREALĂ, acreli, s. f. 1. Proprietatea de a fi acru; gust acru înțepător. 2. (Concr.) Mîncare, băutură cu gust acru. 3. Fig. Stare de spirit sau atitudine ursuză, supărăcioasă. – Din acri + suf. -eală.
6. [Șăineanu, ed. VI] acreală f. starea lucrului acru.
7. [Scriban] acreálă f., pl. elĭ. Proprietatea de a fĭ acru, aciditate, acrime.
8. [DOOM 3] acreală (desp. a-crea-) s. f., g.-d. art. acrelii; pl. acreli
9. [DOOM 2] acreală (a-crea-) s. f., g.-d. art. acrelii; pl. acreli
10. [DAS] ACREALĂ. Subst. Acreală, acrime (rar); acrire, oțetire, acidulare, înăcrire, murare. Acid, oțet, esență de oțet; aciditate; suc de lămîie, zeamă de lămîie, acid citric, citrat, sare de lămîie, acid acetic; borș, cvas, înăcreală, acriș (reg.), salță (înv.); salce (înv.); moare (reg.). Lapte acru, lapte bătut, lapte acidofil, iaurt, chefir, lapte covăsit, covăseală (pop.), scoacă (reg.), sămăchișă (reg.), chișleag (reg.). Acritură, murătură. Adj. Acru, acrișor (dim.), acruț (rar), acriu (rar), vișinatic, acid; acrit, acidulat, înăcrit, murat, oțetit, borșit, covăsit. Vb. A se acri, a se înăcri, a se oțeti, a se borși, a se zeri (reg.), a se sărbezi (pop.). A acri, a înăcri, a mura, a pune la murat, a pune în oțet, a acidula, a covăsi (pop.). V. alimente, condimente, feluri de mîncare, fructe, lapte.
11. [DRAM 2021] acreală, acreli, s.f. Zărul de pe brânză, lăsat la fermentat și folosit în prepararea supelor acre; conciată. – Din acri + suf. -eală (DLRM).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL