1. [DEX '09] ACOSTARE, acostări, s. f. Acțiunea de a acosta și rezultatul ei. – V. acosta.
2. [MDA2] acostare sf [At: DA ms / Pl: ~tări / E: acosta] 1 (D. nave) Apropiere de chei, de țărm, de o geamandură, în vederea debarcării Si: acostat1 (1). 2 (Dom) Oprire din drum și adresare de cuvinte supărătoate, jignitoare Si: acostat2 (2).
3. [DLRLC] ACOSTARE, acostări, s. f. Acțiunea de a acosta. 1. (Mar.) Manevră de apropiere și de oprire la țărm a unui vas. Copiii, cu pasul lor mărunt, o încurcau. Îi luă de mînă ca să poată merge mai iute, să fie față la acostarea lui [a vaporului]. BART, E. 317. 2. Fig. Faptul de a opri pe cineva din drum, adresîndu-i-se în mod supărător.
4. [DLRM] ACOSTARE, acostări, s. f. Acțiunea de a acosta.
5. [DN] ACOSTARE s.f. Acțiunea de a acosta. ♦ Ciocnirea vagoanelor unui tren garat de un alt tren venind pe o linie laterală. [< acosta].
6. [DEX '09] ACOSTA, acostez, vb. I. 1. Intranz. A apropia o navă de o altă navă, de țărm, de chei etc. 2. Tranz. Fig. A opri pe cineva din drum și a i se adresa (în mod supărător); a agăța. – Din fr. accoster.
7. [MDA2] acosta [At: DA / Pzi: ~tez / E: fr accoster] 1 vi (D. nave) A se apropia de chei, de țărm, de o geamandură etc. în vederea debarcării. 2 vt (Fig; c.i. persoane) A opri pe drum și a adresa cuvinte supărătoare, jignitoare.
8. [CADE] *ACOSTA (-tez) vb. tr. 1 ⛵ A executa (vorb. de o corabie) o manevră spre a se apropia de mal, de cheu sau de altă corabie ¶ 2 Fig. A se apropia de cineva pe stradă și a-i vorbi [fr.].
9. [DLRLC] ACOSTA, acostez, vb. I. 1. Intranz. (Mar.; despre vase) A trage, a se opri la țărm. V. ancora. Vaporul... coborîse de la Brăila și acostase la chei. BART, E. 67. 2. Tranz. Fig. A opri pe cineva din drum și a i se adresa în mod supărător. De cîte ori era nevoită să iasă din adăpostul ei, umbla sfioasă și grăbită, cu ochii în pămînt, cuprinsă veșnic de teama de a fi acostată. BART, E. 305.
10. [DLRM] ACOSTA, acostez, vb. I. 1. Intranz. (Despre nave) A se apropia și a se lipi de o altă navă, de țărm, de chei sau de alt corp solid de la mal sau din largul apei. 2. Tranz. Fig. A opri pe cineva din drum și a i se adresa în mod supărător. – Fr. accoster.
11. [DN] ACOSTA vb. I. 1. intr. (Mar.) A manevra o navă, aducînd-o cu bordul de-a lungul cheiului sau în bordul altei nave; a trage la țărm; a aborda. 2. tr. (Fig.) A opri pe cineva, a se lega de cineva (mai ales pentru a-l supăra). [Cf. fr. accoster, it. accostare].
12. [MDN '00] ACOSTA vb. I. intr. a manevra o navă, cu bordul la chei sau la o altă navă; a aborda. II. tr. (fig.) a opri pe cineva și a i se adresa. (< fr. accoster)
13. [DOOM 3] acostare s. f., g.-d. art. acostării; pl. acostări
14. [DOOM 2] acostare s. f., g.-d. art. acostării; pl. acostări
15. [DOOM 3] acosta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. acostez, 3 acostează; conj. prez. 1 sg. să acostez, 3 să acosteze
16. [DOOM 2] acosta (a ~) vb., ind. prez. 3 acostează
17. [Argou] A ACOSTA a agăța, a alege de căpătâi, a asfalta, a da la pește, a se lega (de cineva), a pescui.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL