1. [DEX '09] ACOPERIȘ, acoperișuri, s. n. Partea de deasupra care acoperă și protejează o clădire de intemperii; acoperământ. – Acoperi + suf. -iș.
2. [MDA2] acoperiș sn [At: LB / Pl: (înv) ~e, ~uri / E: acoperi + -iș] 1 (Înv) Capac. 2 (Înv; îs) ~ul țâțelor Sutien. 3 (Înv; îs) ~ul capului muieresc Basma. 4 Parte superioară a unei clădiri Si: (pop) acoperământ, culme.
3. [CADE] ACOPERIȘ (pl. -ișuri, -ișe) sn. 💒 Întreaga învelitoare a unei clădiri: ploaia răpăie pe ~ele de șindrilă (OLVR.) [acoperi].
4. [DLRLC] ACOPERIȘ, acoperișuri, s. n. Partea de sus a unei construcții, care o acoperă și o apără împotriva fenomenelor atmosferice dăunătoare. Priveam uzina. Soarele arzînd Se oglindea-n acoperișu-i mare. CASSIAN, H. 48. Acoperișul de șindrilă al casei de mult a fost muiat de zăpezi și ploi, rupt și spulberat de vînturi; numai o bucată se mai ține pe un colț al zidurilor. SADOVEANU, O. III 343. Se disting oameni pe acoperișul vagoanelor. SAHIA, N. 51. - Variantă: (regional) coperiș s. n.
5. [DLRM] ACOPERIȘ, acoperișuri, s. n. Partea de sus a unei construcții, care o acoperă și o apără de intemperii. – Din acoperi + suf. -iș.
6. [Șăineanu, ed. VI] acoperiș n. învelitoarea casei.
7. [Scriban] acoperíș n., pl. urĭ și e (d. a acoperi). Munt. Învălitoarea unuĭ edificiŭ: acoperiș de olane. – Și coperiș.
8. [MDA2] coporâș sn vz acoperiș
9. [CADE] COPERIȘ = ACOPERIȘ: case vechi, tupilate sub ~uri mari înnegrite de ploi (VLAH.) [coperi].
10. [DLRLC] COPERIȘ s. n. v. acoperiș.
11. [DOOM 3] acoperiș s. n., pl. acoperișuri
12. [DOOM 2] acoperiș s. n., pl. acoperișuri
13. [MDO] acoperiș, pl. acoperișuri
14. [Argou] acoperiș, acoperișuri s. n. 1. pălărie; șapcă; fes; căciulă 2. protector influent
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL