1. [DEX '09] ACOLADĂ, acolade, s. f. 1. Semn grafic în formă de arc, orizontal sau vertical, prin care se arată că mai multe cuvinte, formule, portative muzicale etc. sunt legate între ele. 2. Ceremonial medieval de învestire a unui cavaler, constând dintr-o îmbrățișare și o atingere cu latul spadei. – Din fr. accolade.
2. [MDA2] acoladă sn [At: CARAGIALE, S. U. 35 / Pl: ~de / E: fr accolade] 1 Ceremonial medieval de învestire a unui cavaler, constând dintr-o îmbrățișare și o atingere cu latul spadei. 2 Semn grafic în formă de arc ce unește, pe vertical sau orizontal, cuvinte, formule, cifre, portative muzicale etc.
3. [CADE] *ACOLADĂ (pl. -de) sf. 1 🔎 Ceremonie medievală prin care se înarma un cavaler: era îmbrățișat și apoi lovit ușor pe umăr cu latul spadei ¶ 2 Îmbrățișare dată aceluia căruia i se remite o decorație înaltă ¶ 3 📖 📰 🎼 ± Semnul { (orizontal sau vertical) numit și „arc”, întrebuințat în scriere și la tipar, pentru a cuprinde într’o singură grupă mai multe cuvinte sau formule, iar în muzică pentru a lega portativele ce compun o partițiune [fr.].
4. [DEX '98] ACOLADĂ, acolade, s. f. 1. Semn grafic în formă de arc, orizontal sau vertical, prin care se arată că mai multe cuvinte, formule, portative muzicale etc. sunt legate între ele. 2. Îmbrățișare sau lovitură ușoară care se dădea unui bărbat cu latul spadei ca semn al primirii lui în corpul cavalerilor feudali. – Din fr. accolade.
5. [DLRLC] ACOLADĂ, acolade, s. f. 1. Semn grafic în forma a două fragmente de arc împreunate, prin care se arată că mai multe cuvinte, formule, portative muzicale etc. sînt legate între ele printr-un anumit raport. 2. Unul din momentele ceremonialului învestirii cavalerilor în evul mediu, constînd dintr-o îmbrățișare și o lovitură ușoară dată de învestitor, cu latul spadei, pe umărul celui învestit.
6. [DLRM] ACOLADĂ, acolade, s. f. 1. Semn grafic în forma a două fragmente de arc împreunate, prin care se arată că mai multe cuvinte, formule, portative muzicale etc., sînt legate între ele printr-un anumit raport. 2. (Înv.) Moment din ceremonialul prin care se învesteau cavalerii în evul mediu. – Fr. accolade.
7. [DN] ACOLADĂ s.f. 1. Ceremonial medieval la primirea cuiva în rîndul cavalerilor, constînd dintr-o îmbrățișare și o lovitură ușoară cu latul spadei, dată de învestitor celui învestit. 2. Formă de boltă ca o paranteză culcată, caracteristică stilului gotic și arhitecturii de la începutul Renașterii. 3. Semn grafic care servește la reunirea într-un grup a mai multor cuvinte, formule, portative muzicale etc. [< fr. accolade < lat. ad – la, collum – gît].
8. [MDN '00] ACOLADĂ s. f. 1. ceremonial medieval la primirea cuiva în rândul cavalerilor, printr-o îmbrățișare și o lovire ușoară cu latul spadei. ◊ (fig.) îmbrățișare. 2. semn grafic ({) servind la reunirea mai multor cuvinte, ecuații, portative muzicale etc. 3. formă de boltă ca o paranteză culcată. (< fr. accolade)
9. [Șăineanu, ed. VI] acoladă f. 1. ceremonie medievală la primirea unui cavaler: îi se da trei lovituri cu latul săbiei, pe umeri sau pe gât, după care era îmbrățișat; 2. un fel de trăsură de unire, numită arc.
10. [Scriban] *acoládă f. pl. e (fr. accoler, a îmbrățișa după gît). Îmbrățișare. Lovitură lină dată cu latu săbiiĭ pe umăru celuĭ ce se făcea cavaler. Trăsătură de condeĭ orĭ semn de tipar pentru reunirea maĭ multor articule într’unu.
11. [CADE] ARC (pl. arcuri, †arce) sn. 1 📐 Porțiune a unei circonferențe, a unei curbe (🖼 176): ~ de cerc; ~ de elipsă ¶ 2 ⚔️ Armă primitivă alcătuită dintr’o bucată mai subțire de lemn sau de metal îndoită și între capetele căreia se întinde un fir cu ajutorul căruia se aruncă săgeata (🖼 178): cînd s’au apucat să facă mănăstirea Putna, au tras cu ~ul Ștefan-Vodă dintr’un vîrf de munte (NEC.); proverb: a avea multe coarde la ~, a avea multe alte mijloace de a face ceva ¶ 3 pr. ext. Orice are o formă încovoiată: ~ul sprîncenelor; avea dureri nesuferite în ~urile coastelor (VLAH.) ¶ 4 💒 Construcțiune în formă de arc, încovoietură a unei bolți; ~ de triumf, monument în formă de poartă ridicat în amintirea unei biruințe, a vre-unui eveniment însemnat, sau simplă construcțiune provizorie ridicată pe locul pe unde are să treacă un personaj de distincțiune la o sărbătoare, etc. (🖼179) ¶ 5 🔧 Unul din cei doi drugi de fier îndoiți în formă de arc pe care se razimă partea de sus, unde se stă, a unei trăsuri, căruțe, etc.: trăsură pe ~uri (🖼 1801) ¶ 6 🔧 Bucată de fier, de aramă, de oțel, etc. făcută și așezată astfel ca să vie iar la locul ei, la starea dintîiu, cînd nu se mai apasă asupră-i, resort (🖼1802,3); ~ul ceasornicului, zimberec; ~ul spiral al ceasornicului (🖼 1804) ¶ 7 Olten. Băn. (HASD.) 🎼 = ARCUȘ ¶ 8 📖 📰🎼 = ACOLADĂ2 ¶ 9 ⚡ ~ voltaic, lumină puternică care țîșnește între două bucăți de cărbune legate cu cei doi poli ai unui generator electric: lampă cu ~ (voltaic) (🖼 177) [lat. arcus].
12. [DOOM 3] acoladă s. f., g.-d. art. acoladei; pl. acolade; (semne grafice) {, { }
13. [DOOM 2] acoladă s. f., g.-d. art. acoladei; pl. acolade; (semn grafic) {}
14. [DTM] acoladă (fr. accolade; germ. Klammer; it. graffa), semn grafic ce se utilizează pentru a uni mai multe portative*, în lucrările pentru pian sau orgă, în partituri* pentru diferite formații instrumentale sau vocale.
15. [DE] ACOLÁDĂ (< fr., gr.) s. f. 1. Semn grafic care unește, vertical sau orizontal, cuvinte, formule, cifre, portative muzicale etc. 2. Motiv ornamental rezultat din racordarea față de un ax de simetrie a mai multor arcuri de cerc formând un unghi. Folosită frecvent atât în arhitectura gotică târzie, cât și în cea orientală, la încheierea părții superioare a deschiderilor (ancadrament de ferestre, uși, portale etc.). 3. Ceremonial medieval de învestire a unui cavaler, constând din îmbrățișarea dată de senior și atingerea umărului cu latul spadei.
16. [Argou] acoladă, acolade s. f. (er.) poziție în timpul actului sexual în care partenerii sunt așezați unul în prelungirea celuilalt, orizontal, capul unuia atingându-i celuilalt picioarele
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL