1. [DEX '09] ACIOLA, aciolez, vb. I. Refl. (Rar) A se aciua. – Cf. aciua.
2. [MDA2] aciola vr [At: HEM 188 / P: a-cio-la / Pzi: aciol, ~lez / E: ns cf aciua] (Îvp) A se aciua.
3. [CADE] ❍ ACIOLA (-ol,-olez) vb. refl. A se adăposti, a se pune sub un acoperemînt spre a se apăra de vînt și vreme rea; a se pripăși într’un loc: d’aia face omul patru păreți, ca să se acioleze și cei streini (HASD.); în mahalaua noastră abia se aciolase cîțiva săteni (DLVR.) [acioală].
4. [DLRLC] ACIOLA, aciolez, vb. I. Refl. (Rar) A se aciua, a se oploși. În mahalaua noastră abia se aciolase cîțiva săteni de pe la Sohat. DELAVRANCEA, S. 227. – Pronunțat: -cio-.
5. [DLRM] ACIOLA, aciolez, vb. I. Refl. (Rar) A se aciua, a se oploși, a se stabili. [Pr.: -cio-] – V. aciua.
6. [Scriban] acĭuĭéz, a acĭuĭá și aciŭá v. tr. (lat. accéllo, -áre adăpostesc în celulă, d. cella, célulă, cămăruță, poĭată. Din accello vin formele fără l, ca acĭŭĭez, ĭar din accellare vine acĭolez). Adăpostesc. Rar. Odihnesc, potolesc. V. refl. Un bordeĭ, în care se aciŭa cum putea (Sadov. VR. 2, 9, 309), se acĭŭase acolo (Rebr. 2, 61). În Vc. Arg. acĭolez și acĭurez. În Trans. și Olt. mă acĭuĭesc: rămas numaĭ cu căsuța, s’a acĭuit pe lîngă Paraschiva (Rebr. 2, 35). V. olejesc 2.
7. [DOOM 3] aciola (a se ~) (rar) (desp. -cio-) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă aciolez, 3 se aciolează; conj. prez. 1 sg. să mă aciolez, 3 să se acioleze; imper. 2 sg. afirm. aciolează-te; ger. aciolându-mă
8. [DOOM 2] !aciola (a se ~) (rar) (-cio-) vb. refl., ind. prez. 3 se aciolează
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL