1. [DEX '09] ACIOAIE s. f. (Pop.) Nume dat unor metale sau aliaje; obiect făcut dintr-un astfel de metal sau aliaj. [Pr.: -ci-oa-] – Cf. it. acciaio „oțel”.
2. [MDA2] acioaie sfi [At: CUV. D. BĂTR. II, 260 / E: nct] 1-2 (Îvp) Aliaj sau metal (mai ales alamă, aramă, bronz) din care se fac sfeșnice, cădelnițe, clopote etc.
3. [CADE] ACIOAIE sf. 1 ⚒ Metal tare format dintr’o amestecătură de aramă și cositor, la care se adaogă adesea și zinc sau plumb, și din care se toarnă clopote, sfeșnice, statui, vase, etc.: pardoseala era de cleștar, iară învelitoarea era de ~ și de plumb (ISP.) ¶ 2 Obiect turnat din acest metal, în spec. clopot: a stat... pînă s’a stins... auiala... acioaiei (CAR.) [probabil it. acciajo].
4. [DEX '98] ACIOAIE s. f. Nume popular pentru diferite metale sau aliaje; obiect făcut dintr-un astfel de metal sau aliaj. [Pr.: -ci-oa-] – Cf. it. acciaio „oțel”.
5. [DLRLC] ACIOAIE s. f. Nume popular pentru diferite metale sau aliaje, din care se fac acoperișuri, sfeșnice, tălăngi etc. Pardoseala era de cleștar, iar învălitoarea era de acioaie și de plumb. ISPIRESCU, L. 294. Ceardac de acioaie. TEODORESCU, P. P. 510. – Pronunțat: -ci-oa-.
6. [DLRM] ACIOAIE s. f. Nume popular pentru diferite metale sau aliaje; obiect făcut dintr-un astfel de metal sau aliaj. [Pr.: -ci-oa-] – It. acciajo.
7. [Șăineanu, ed. VI] acioaie f. bronz: învelitoarea era de acioaie și de plumb ISP. [It. ACCIAJO, importat pe cale comercială (v. alamă)].
8. [Scriban] acĭoáĭe și acioaĭe f., pl. oĭ (it. acciajo, vechi acciaro și aciale, oțel, d. lat. pop. aciarium și aciale, care vine d. acies, ascuțiș; ven. azzale, fr. ocier, sp. acero; ngr. atzáli. V. ață, arcer, oțel). Bronz. P et Clopot. Iron. Glas de acĭoaĭe, glas pătrunzător, asurzitor: a’nceput cu glasu eĭ de acĭoaĭe. Munt. Clopoțel cu sunet supțire care se atîrnă la gîtu vitelor, maĭ ales al mînjilor (talangă). – Și cĭoaĭe (Mold. sud): o vacă purtînd o cĭoaĭe mare (Sov. 186).
9. [MDA2] cihoaie sf vz acioaie
10. [MDA2] cioace sf vz acioaie
11. [MDA2] ciuoaie sfs vz acioaie
12. [CADE] CIOAIE – ACIOAIE: sunetul clopotelor de ~ (PĂC.).
13. [Scriban] cĭoáĭe, V. acioaĭe.
14. [DOOM 3] acioaie (pop.) (desp. -ci-oa-) s. f., art. acioaia, g.-d. acioaie, art. acioaiei
15. [DOOM 2] acioaie (pop.) (-ci-oa-) s. f., art. acioaia, g.-d. acioaie, art. acioaiei
16. [IVO-III] acioaie.
17. [DER] acioaie, s. f. – Bronz (sau alt aliaj). – Var. cioaie. < It. acciaio „oțel” (Hasdeu), etimon respins de DAR, însă admis de Candrea și Scriban. Este unul din puținele cuvinte it. intrate în vechime în limba populară, probabil pe filieră comercială. Schimbarea semantică, ce constituie principala obiecție a DAR, este posibilă, dacă se are în vedere faptul că uzul popular indică prin acioaie orice aliaj, fără a fi posibilă o identificare mai exactă.
18. [Argou] acioaie s. f. invar. 1. metal sau aliaj fără valoare 2. bijuterie fără valoare, tinichea 3. cuțit
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL