1. [DEX '09] ACIN, acine, s. n. Mică dilatație, în formă de boabă de strugure, a capătului terminal al unei glande sau al unei bronhiole. – Din fr. acinus.
2. [MDA2] acin sn [At: DEX2 / Pl: ~e / E: fr aciunus] Mică dilatație, în formă de boabă de strugure, a capătului terminal al unei glande sau al unei bronhiole.
3. [DEX '98] ACIN, acine, s. n. Mică dilatație, în formă de boabă de strugure, la capătul terminal al unei glande sau al unei bronhiole. – Din fr. acinus.
4. [DN] ACIN s.m. (Anat.) Grup de celule glandulare. ♦ Fund de sac al unui canal glandular. [Var. acinus s.m. / < fr. acinus, cf. lat. acinus – ciorchine de strugure].
5. [MDN '00] ACIN s. m. mică formație anatomică în formă de fund de sac, într-un canal glandular excretor. (< fr., lat. acinus)
6. [DN] ACINUS s.m. v. acin.
7. [DOOM 3] acin s. n., pl. acine
8. [DOOM 2] acin s. n., pl. acine
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL