1. [DEX '09] ACHITAT, -Ă, achitați, -te, adj. 1. Care a fost declarat nevinovat prin hotărâre judecătorească. 2. Plătit. – V. achita.
2. [MDA2] achitat1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: achita] Achitare (1).
3. [MDA2] achitat2, ~ă a [At: DA ms / Pl: ~ați, ~e / E: achita] 1 (D. obligații materiale sau morale) Care a fost îndeplinită în totalitate. 2 (D. o sumă de bani) Care a fost plătită integral. 3 (Pfm; d. oameni) Omorât2.
4. [DEX '09] ACHITA, achit, vb. I. 1. Tranz. A declara printr-o hotărâre judecătorească că persoana trimisă în judecată penală este nevinovată. 2. Tranz. și refl. A(-și) plăti, a(-și) îndeplini o obligație materială sau morală. ◊ Expr. (Refl.) A se achita de ceva = a duce la bun sfârșit o obligație. 3. Tranz. (Arg.) A omorî, a ucide. – Din fr. acquitter.
5. [MDA2] achita [At: DA ms / Pzi: achit / E: fr acquiter] 1-2 vtr A(-și) plăti o obligație materială sau morală. 3 vt (Jur) A declara pe cineva nevinovat (prin judecată). 4 vt (Pfm) A omorî.
6. [CADE] *ACHITA (-it) I. vb. tr. 1 ⚚ A plăti în întregime (o datorie) ¶ 2 ⚖️ A declara nevinovat (prin judecată). II. vb. refl. A se plăti (de o datorie); a îndeplini o însărcinare [fr. acquitter].
7. [DEX '98] ACHITA, achit, vb. I. 1. Tranz. A declara printr-o hotărâre judecătorească că persoana trimisă în judecată penală este nevinovată. 2. Tranz. și refl. A(-și) plăti, a(-și) îndeplini o obligație materială sau morală. ◊ Expr. (Refl.) A se achita de ceva = a duce la bun sfârșit o obligație. 3. Tranz. (Arg.) A omorî, a ucide. – Din fr. acquitter.
8. [DLRLC] ACHITA, achit, vb. I. Tranz. 1. A declara nevinovat pe cineva printr-o hotărîre judecătorească. Tribunalul a achitat pe inculpat. 2. (Cu privire la o datorie bănească, la o obligație morală sau materială etc.) A plăti, a lichida. A achitat la timp datoria. ◊ Refl. M-am împrumutat ca s-o cumpăr... și încă n-am plătit-o.. Dar într-o lună-două m-am achitat. DUMITRIU, N. 264. ◊ Expr. A se achita de ceva = a-și îndeplini o obligație, a duce la bun sfîrșit o sarcină. Gospodăriile colective s-au achitat cu cinste de sarcina trasată de partid de a fi în fruntea întrecerii patriotice pentru terminarea la timp și în bune condiții a campaniei însămînțărilor. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 346, 1/6. 3. (Familiar) A omorî, a ucide.
9. [DLRM] ACHITA, achit, vb. I. 1. Tranz. A declara nevinovat pe cineva printr-o hotărîre judecătorească. 2. Tranz. și refl. A(-și) plăti, a(-si) lichida o obligație materială sau morală. ◊ Expr. (Refl.) A se achita de ceva = a duce la bun sfîrșit o sarcină. 3. Tranz. (Fam.) A omorî, a ucide. – Fr. acquitter.
10. [DN] ACHITA vb. I. 1. tr. (Rar) A declara liber (de o datorie, de o sarcină); a declara nevinovat pe cineva, a scoate din culpă. 2. tr., refl. A(-și) plăti, a(-și) lichida o datorie. ◊ refl. A se achita de ceva = a înfăptui, a îndeplini (ceva). 3. tr. (Fam.) A ucide, a omorî. [< fr. acquitter].
11. [MDN '00] ACHITA vb. I. tr. 1. (jur.) a declara pe cineva liber de răspundere penală, a scoate din culpă. 2. (fam.) a ucide. II. tr., refl. a(-și) plăti o datorie. ♦ a se ~ de ceva = a îndeplini (ceva). (< fr. acquitter)
12. [Șăineanu, ed. VI] achità v. 1. a plăti, a răfui; 2. fig. a împlini o însărcinare, o făgădueală sau o datorie: s’a achitat în conștiință; 3. a declara nevinovat: acuzatul a fost achitat.
13. [Scriban] *achít, a -a, v. tr. (fr. acquiter, d. quitte, achitat). Platesc, răfuĭesc: a achita o datorie. Constat plata: a achita un bilet, o factură. Fig. Liberez de supt acuzațiune: a achita un acuzat. V. Refl. Mă liberez de datoriĭ materiale saŭ morale. Împlinesc o însărcinare: s’ a achitat bine.
14. [DOOM 3] achita (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. achit, 2 sg. achiți, 3 achită; conj. prez. 1 sg. să achit, 3 să achite
15. [DOOM 2] achita (a ~) vb., ind. prez. 3 achită
16. [DER] achita (achit, achitat), vb. 1. A plăti 2. A absolvi în justiție 3. (Arg.) A omorî, a ucide. < Fr. acquitter. Din fr. acquit provine rom. achiu „prima bilă de la biliard” și alteori „tac de biliard”; al doilea sens se explică prin rus. kij, de aceeași proveniență (Bogrea, Dacor. II, 653). Cf. it. acchittare și acchitto, ca termeni de biliard.
17. [Argou] achita, achit v. t. a omorî
18. [DERC] ACHITA A se achita de ceva = A duce la bun sfârșit o obligație: Cu acest prilej țin să mă achit de două datorii: întâia, către criticul Sanielevici, care, singurul până azi în critica internațională, a afirmat cu aprigă tărie că sunt un scriitor al proletariatului. (PANAIT ISTRATI) I. N. s-a achitat de restanțele pe care le mai avea față de ei, după ce aceștia au făcut cereri de a fi înscriși în tabelul de creanțe depus la Tribunalul București. (http://www.gsp.ro)
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL