Definiție și ce înseamnă accidental

1. [DEX '09] ACCIDENTAL, -Ă, accidentali, -e, adj. întâmplător; incidental. ♦ Secundar, neesențial. – Din fr. accidentel.

2. [MDA2] accidental, ~ă [At: BĂLCESCU, M. V. 4 / Pl: ~i, ~e / E: fr accidentel] 1-2 a, av întâmplător. 3 a Secundar. 4 a (Muz; îs) Semn ~ Accident (5). 5 a (Muz; îs) Linii ~e Linii situate deasupra sau dedesubtul portativului.

3. [CADE] *ACCIDENTAL adj. 1 Întîmplător, neprevăzut, neașteptat: nu trebue să ne ocupăm de manifestațiunile acestea cu totul ~e ¶ 2 🎼 Semn ~ = ACCIDENT; linii ~e, care sînt deasupra sau dedesubtul portativului.

4. [DEX '98] ACCIDENTAL, -Ă, accidentali, -e, adj. Întâmplător; incidental. ♦ Secundar, neesențial. – Din fr. accidentel.

5. [DLRLC] ACCIDENTAL, -Ă, accidentali, -e, adj. Care se datorește unui accident, care se ivește sau se petrece din întîmplare, în mod neprevăzut sau neașteptat; întîmplător; p. ext. neesențial. În numeroase experiențe, neglijîndu-se unele aspecte accidentale, neesențiale, simplificîndu-se datele, amplificîndu-se efectele, făcîndu-se astfel mai vizibile manifestările relațiilor cauzale, se urmărește tocmai reliefarea a ceea ce e important, necesar în legătura dintre fenomene. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 348, 2/1.

6. [DLRM] ACCIDENTAL, -Ă, accidentali, -e, adj. Întîmplător; p. ext. secundar, neesențial. – După fr. accidentel.

7. [DN] ACCIDENTAL, -Ă adj. Întîmplător; (p. ext.) neesențial. [Cf. fr. accidentel, engl. accidental].

8. [MDN '00] ACCIDENTAL, -Ă adj. 1. întâmplător, fortuit. 2. secundar, neesențial. (< fr. accidentel)

9. [Șăineanu, ed. VI] accidental a. ce vine pe neașteptate. ║ adv. din întâmplare.

10. [Scriban] *accidentál, -ă adj. (d. accident; fr. accidentel). Întîmplător, neprevăzut: întîlnire accidentală. Adv. Din întîmplare.

11. [DOOM 3] accidental adj. m., pl. accidentali; f. accidentală, pl. accidentale

12. [DOOM 2] accidental adj. m., pl. accidentali; f. accidentală, pl. accidentale

13. [Petro-Sedim] accidental, constituent ∼, (engl. = accidental) 1. calificativ atribuit unui component al rocilor, care apare întâmplător, fără legătură cu procesele petrogenetice specifice; ex. unele enclave → xenolite, din rocile magmatice; 2. în cazul piroclastitelor, caracterul unui constituent provenit din infrastructura aparatului vulcanic; ex. fragmente de ș. crist., argile, calcare etc.

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [MDA2] corciu3 sn vz corcie 2. [MDA2] corciu2 sn [At: MARIAN, ap. ȚIPLEA, P. […]
1. [Scriban] corcoáse (oa dift.) f. pl. (var. din gorgoaze). Est. Fam. Gorgoaze. Fig. Palavre, […]
1. [Scriban] corcoáțe (oa dift.) f. pl. (var. din gorgoaze). Vest. Bodroanțe, borfe, bulendre, haĭne […]
1. [CADE] CORCOAȚĂ (pl.-țe) sf. Sdreanță, buleandră: azi umblă ’n fir și mîine se poartă […]
1. [MDA2] corcodan sm [At: LB / V: curcud~, curcodană sf / Pl: ~i / […]
1. [MDA2] curcudea sf vz corcodea 2. [MDA2] corcodea sf [At: PAMFILE, J. L / […]
1. [DEX '09] CORCODEL, corcodei, s. m. (Ornit.; reg.) Cufundar. – Corcod (onomatopee puțin folosită) […]
1. [MDA2] corcodi vr [At: VICIU, GL. / Pzi: ~desc / E: corcodan] (Reg) A […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro