1. [DEX '09] ACCESIUNE, accesiuni, s. f. Mod de dobândire a proprietății rezultând din alipirea naturală sau prin intervenția omului a unui bun la un alt bun mai important, aparținând altei persoane. [Pr: -si-u-] – Din fr. accession.
2. [MDA2] accesiune sf [At: HAMANGIU, C. C. 155 / P: ~si-u~ / V: ~sie / Pl: ~ni / E: fr accession, lat accessio] (Jur) Mod de dobândire a unei proprietăți rezultând din alipirea (naturală sau prin intervenția omului) a unui bun la un alt bun.
3. [CADE] *ACCESIUNE, ◊ ACCESIE sf. ⏲ Primirea, aderarea simplă sau condiționată de către unul sau mai multe guverne la tractatul încheiat între două sau mai multe State [fr. < lat.].
4. [DEX '98] ACCESIUNE, accessiuni, s. f. Mod de dobândire a proprietății, rezultând din alipirea naturală sau prin intervenția omului a unui bun la alt bun mai important. [Pr.: -si-u-] – Din fr. accession.
5. [DN] ACCESIUNE s.f. (Jur.) Mod de dobîndire a unei proprietăți, rezultînd din alipirea naturală sau prin acțiunea cuiva a unui bun la un alt bun mai important. [Pron. -si-u-. / < fr. accession, lat. accessio].
6. [MDN '00] ACCESIUNE s. f. (jur.) mod de dobândire a unei proprietăți prin alipirea unui bun la altul mai important. (< fr. accession, lat. accessio)
7. [Scriban] *accesiúne f. (lat. ac-cessio, -ónis. V. acced, cesiune. Adeziune: a da accesiunea ta unuĭ (saŭ la un) tractat. Suire pe tron: accesiunea la putere. Dreptu de accesiune, dreptu proprietaruluĭ la venitu proprietățiĭ.
8. [MDA2] accesie sf vz accesiune
9. [DOOM 3] accesiune (desp. -si-u-) s. f., g.-d. art. accesiunii; pl. accesiuni
10. [DOOM 2] accesiune (-si-u-) s. f., g.-d. art. accesiunii; pl. accesiuni
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL