Definiție și ce înseamnă accelerație

1. [DEX '09] ACCELERAȚIE, accelerații, s. f. Creștere a vitezei unui corp mobil în raport cu unitatea de timp. ♦ Accelerație gravitațională = accelerația pe care o au corpurile în cădere liberă. [Var.: accelerațiune s. f.] – Din fr. accélération, lat. acceleratio, -onis.

2. [MDA2] accelerație sf [At: DA / Pl: ~ii / V: (înv) ~țiune / E: fr accélération] (Fiz) Creștere a vitezei unui corp mobil în raport cu unitatea de timp.

3. [DLRLC] ACCELERAȚIE, accelerații, s. f. (Fiz.) Creșterea de viteză, în unitatea de timp, a unui mobil. ◊ Accelerație de demaraj v. demaraj. – Pronunțat: -ți-e.

4. [DLRM] ACCELERAȚIE, accelerații, s. f. Variație a vitezei unui corp, în raport cu unitatea de timp. – Fr. accélération (lat. lit. acceleratio, -onis).

5. [DN] ACCELERAȚIE s.f. Creștere a vitezei unui corp în mișcare într-o unitate de timp. ◊ Accelerația gravitației = accelerația pe care o au corpurile în cădere liberă în vid. [Gen. -iei, var. accelerațiune s.f. / cf. fr. accélération, it. accelerazione, lat. acceleratio].

6. [MDN '00] ACCELERAȚIE s. f. creștere a vitezei unui corp în mișcare în unitatea de timp. ♦ ~ gravitațională = accelerația pe care o au corpurile în cădere liberă. (< fr. accélération, lat. acceleratio)

7. [DEX '09] ACCELERAȚIUNE s. f. v. accelerație.

8. [MDA2] accelerațiune sf vz accelerație

9. [CADE] *ACCELERAȚIUNE, *ACCELERAȚIE sf. 1 Mărirea iuțelii ¶ 2 Săvîrșire grabnică ¶ 3 📻 Cantitatea constantă cu care crește iuțeala în fie-care secundă [fr. < lat.].

10. [DN] ACCELERAȚIUNE s.f. v. accelerație.

11. [Scriban] *accelerațiúne f. (lat. accelerátio, -ónis). Acțiunea de a accelera, ĭuțire, grăbire. – Și -áție, dar maĭ des -áre.

12. [DOOM 3] accelerație (desp. -ți-e) s. f., art. accelerația (desp. -ți-a), g.-d. art. accelerației; pl. accelerații, art. accelerațiile (desp. -ți-i-)

13. [DOOM 2] accelerație (-ți-e) s. f., art. accelerația (-ți-a), g.-d. art. accelerației; pl. accelerații, art. accelerațiile (-ți-i-)

14. [MDO] accelerație (pr. ac-ce)

15. [GTA] ACCELERAȚIE GRAVITAȚIONALĂ (g) accelerație de mișcare a corpurilor în vid într-un câmp gravitațional, care depinde de poziția punctului față de centrul de atracție, reprezentând intensitatea câmpului gravitațional în punctul respectiv, g fiind numeric egală cu forța cu care este atrasă unitatea de masă. În cazul Pământului se definește valoarea normală la nivelul mării și latitudinea 0 la 45°, gn = 9,80665 m/s2.

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [MDA2] stereoautograf sn [At: DN3 / P: ~re-o-a-u~ / Pl: ~e / E: ns […]
1. [MDA2] stereoautografie sf [At: DN3 / P: ~re-o-a-u~ / Pl: ~ii / E: fr […]
1. [DEX '09] STEREOBAT, stereobate, s. n. Masiv de zidărie, de obicei reprofilat sau în […]
1. [MDA2] stereocameră sf [At: LTR2 / Pl: ~re / E: stereo2- + cameră] Cameră […]
1. [MDN '00] STEREOCARDIOGRAFIE s. f. vectocardiografie tridimensională. (< fr. stéréocardiographie) 2. [DETS] STEREO- „solid, […]
[MDN '00] STEREOCARDIOGRAMĂ s. f. imagine prin stereocardiografie. (< fr. stéréocardiogramme) Sursă: DEX online sub […]
1. [DEX '09] STEREOCARTOGRAF, stereocartografe, s. n. Aparat folosit pentru obținerea automată a planului topografic […]
1. [DEX '09] STEREOCARTOGRAFIE s. f. Procedeu de întocmire a hărților cu ajutorul stereogramelor. [Pr.: […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro