Definiție și ce înseamnă accelerație

1. [DEX '09] ACCELERAȚIE, accelerații, s. f. Creștere a vitezei unui corp mobil în raport cu unitatea de timp. ♦ Accelerație gravitațională = accelerația pe care o au corpurile în cădere liberă. [Var.: accelerațiune s. f.] – Din fr. accélération, lat. acceleratio, -onis.

2. [MDA2] accelerație sf [At: DA / Pl: ~ii / V: (înv) ~țiune / E: fr accélération] (Fiz) Creștere a vitezei unui corp mobil în raport cu unitatea de timp.

3. [DLRLC] ACCELERAȚIE, accelerații, s. f. (Fiz.) Creșterea de viteză, în unitatea de timp, a unui mobil. ◊ Accelerație de demaraj v. demaraj. – Pronunțat: -ți-e.

4. [DLRM] ACCELERAȚIE, accelerații, s. f. Variație a vitezei unui corp, în raport cu unitatea de timp. – Fr. accélération (lat. lit. acceleratio, -onis).

5. [DN] ACCELERAȚIE s.f. Creștere a vitezei unui corp în mișcare într-o unitate de timp. ◊ Accelerația gravitației = accelerația pe care o au corpurile în cădere liberă în vid. [Gen. -iei, var. accelerațiune s.f. / cf. fr. accélération, it. accelerazione, lat. acceleratio].

6. [MDN '00] ACCELERAȚIE s. f. creștere a vitezei unui corp în mișcare în unitatea de timp. ♦ ~ gravitațională = accelerația pe care o au corpurile în cădere liberă. (< fr. accélération, lat. acceleratio)

7. [DEX '09] ACCELERAȚIUNE s. f. v. accelerație.

8. [MDA2] accelerațiune sf vz accelerație

9. [CADE] *ACCELERAȚIUNE, *ACCELERAȚIE sf. 1 Mărirea iuțelii ¶ 2 Săvîrșire grabnică ¶ 3 📻 Cantitatea constantă cu care crește iuțeala în fie-care secundă [fr. < lat.].

10. [DN] ACCELERAȚIUNE s.f. v. accelerație.

11. [Scriban] *accelerațiúne f. (lat. accelerátio, -ónis). Acțiunea de a accelera, ĭuțire, grăbire. – Și -áție, dar maĭ des -áre.

12. [DOOM 3] accelerație (desp. -ți-e) s. f., art. accelerația (desp. -ți-a), g.-d. art. accelerației; pl. accelerații, art. accelerațiile (desp. -ți-i-)

13. [DOOM 2] accelerație (-ți-e) s. f., art. accelerația (-ți-a), g.-d. art. accelerației; pl. accelerații, art. accelerațiile (-ți-i-)

14. [MDO] accelerație (pr. ac-ce)

15. [GTA] ACCELERAȚIE GRAVITAȚIONALĂ (g) accelerație de mișcare a corpurilor în vid într-un câmp gravitațional, care depinde de poziția punctului față de centrul de atracție, reprezentând intensitatea câmpului gravitațional în punctul respectiv, g fiind numeric egală cu forța cu care este atrasă unitatea de masă. În cazul Pământului se definește valoarea normală la nivelul mării și latitudinea 0 la 45°, gn = 9,80665 m/s2.

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [DEX '98] MEIȘOR, meișori, s. m. Numele a trei plante erbacee din familia gramineelor: […]
1. [MDA2] sanguinarie sf [At: DN4 / Pl: ~ii / E: lat sanguinaria, fr sanguinaire] […]
1. [DFL] Broughtonia sanguinea R. Br. Specie care înflorește primăvara-vara. Flori roșii-purpur, labei în interior […]
1. [DFL] Calothamnus sanguineus R. Br. Specie care înflorește vara. Flori roșii-închis, 4 sepale, 4 […]
1. [DEX '09] SANGVINIC, -Ă, sangvinici, -ce, adj. Sangvin (2). [Var.: sanguinic, -ă adj.] – […]
1. [MDA2] sorbestrea sf [At: GRECESCU, FL. 197 / V: (reg) soarbestre (A: nct) / […]
1. [DEX '09] SANGULIE, sangulii, s. f. (Înv. și pop.) Țesătură foarte fină (de mătase); […]
1. [DEX '09] SANGVINIC, -Ă, sangvinici, -ce, adj. Sangvin (2). [Var.: sanguinic, -ă adj.] – […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro