1. [DEX '09] ACAȚ, acați, s. m. (Reg.) Salcâm. [Var.: acațiu s. m.] – Din magh. akác.
2. [MDA2] acaț sm [At: POLIZU / V: (reg) ~ău, ~ie, acățiu, arcăț / Pl: ~i / E: mg akác] (Bot; reg) Salcâm (Robinia pseudoacacia).
3. [CADE] ❍ ACAȚ sm. Trans. 🌿 = SALCÎM [ung. a k á c < germ.].
4. [DLRLC] ACAȚ, acați, s. m. (Regional; și în forma acațiu) Salcîm. Seamănă la frunze, floare și păstăi foarte mult cu acațiul. MARIAN, O. I 170. – Variantă: acațiu s. m.
5. [DLRM] ACAȚ, acați, s. m. (Reg.) Salcîm. [Var.: acațiu s. m.] – Magh. akác.
6. [Șăineanu, ed. VI] acaț m. Tr. V. acacia. [Ung. AKÁTZ].
7. [DEX '09] ACAȚIU s. m. v. acaț.
8. [MDA2] acațău sm vz acaț
9. [MDA2] acație[1] sm[2] vz acaț
10. [MDA2] acățiu sn vz acaț[1]
11. [MDA2] arcaț sm vz acaț
12. [MDA2] arcăț sm vz acaț
13. [MDA2] argați smp vz acaț
14. [MDA2] vacație2 sf vz acaț
15. [DOOM 3] acaț (reg.) s. m., pl. acați
16. [DOOM 2] acaț (reg.) s. m., pl. acați
17. [DRAM 2021] acaț, acați, s.m. (acăț, arcaț, alțar) (reg.) Arbore cu flori albe, mirositoare, dispuse în ciorchine; salcâm (Robinia pseudacacia): „Până-ncalță celălalt / Floare de acaț / Soarele-i la scăpătat, / Floare de acaț” (Bilțiu, 2015: 93). ■ (med. pop.) Florile uscate și sfărâmate se puneau pe rănile provocate de arsuri. Ceaiul din flori de salcâm se folosea contra tusei, nădușelii și durerilor de piept. Mierea de salcâm era folosită pentru calmarea tusei, în afecțiuni gastrice și în tratamentul nevrozelor. – Din magh. akác „salcâm” (DEX).
18. [DRAM 2015] acaț, acați, s.m. (acăț) – (reg.; bot.) Arbore cu flori albe, mirositoare, dispuse în ciorchine; salcâm (Robinia pseudacacia). A fost introdus în România după 1750. Lemnul e utilizat în construcții și pentru foc. Util ca și gard viu. ♦ (med. pop.) Florile uscate și sfărâmate se puneau pe rănile provocate de arsuri. Ceaiul din flori de salcâm se folosea contra tusei, nădușelii și durerilor de piept (Butură, 1979). Mierea de salcâm este folosită pentru calmarea tusei, în afecțiuni gastrice și în tratamentul nevrozelor. – Din magh. akác „salcâm” (DEX) < germ. Akazie < lat. accacia.
19. [DRAM] acaț, -i, s.m. (acăț) – (bot.) Salcâm (Robinia pseudacacia). Arbore originar din America de Nord. Este cultivat în scop decorativ. (Med. pop.) Florile uscate și sfărâmate se puneau pe rănile provocate de arsuri. Ceaiul din flori de salcâm se folosea contra tusei, nădușelii și durerilor de piept (Butură 1979). – Din magh. akac (DEX), cf. germ. Akazie (< lat. accacia).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL