1. [DEX '09] ACATALECTIC, acatalectice, adj. (În metrica greco-latină, în sintagma) Vers acatalectic (și substantivat, n.) = vers căruia nu-i lipsește nicio silabă. – Din fr. acatalectique.
2. [MDA2] acatalectic an [At: DA / Pl: ~ice / E: lat acatalecticus] (Îs) Vers ~ (Îmgl) Vers căruia nu-i lipsește nici o silabă.
3. [CADE] *ACATALECTIC adj. ✒️ Vers ~, căruia nu-i lipsește nici o silabă în piciorul din urmă [lat. < gr.].
4. [DEX '98] ACATALECTIC, acatalectice, adj. (În metrica greco-latină, în sintagma) Vers acatalectic (și substantivat n.) = vers căruia nu-i lipsește nici o silabă. – Din fr. acatalectique.
5. [DN] ACATALECTIC adj., s.n. (Vers antic) cu unitățile metrice complete. [< fr. acatalectique, cf. gr. a – fără, katalektikos – catalectic].
6. [MDN '00] ACATALECTIC adj. (despre versuri antice) cu unitățile metrice complete. (< fr. acatalectique)
7. [DOOM 3] !acatalectic adj. m. (+ s. n.: vers ~), f. acatalectică (formă ~), pl. acatalectice
8. [DOOM 2] acatalectic (vers ~) adj. m.; pl. f. acatalectice
9. [DGSSL] ACATALECTIC, -Ă (VERS, RIMĂ ~) Vers* în care structura metrică presupune existența accentului* de intensitate pe silaba penultimă: Atât de fragedă te-asámeni/ Cu floarea albă de cireș (Eminescu); Împărate, împăráte/ Ardă-ți casa jumătáte/ Și scaunul de la spáte (pop.). Vezi FEMININ, -Ă2. M.M.
10. [DTM] acatalectic (< gr. ἁϰατάληϰτος, akatalektos, „fără sfârșit”), termen ce desemnează, în prozodia* greacă și latină, un vers complet al cărui ultim picior (1) sfârșește cu o silabă atonă. În versificația pop. românească sunt cunoscute 2 tipare metrice a.: de 6 și de 8 silabe. Ex. Cine-aude-a mea guriță. Sin. vers complet, vers plin. V. catalectic.
11. [MDTL] ACATALECTIC (< fr. acatalectique < gr. a, fără și katalectikos, sfîrșit) Vers folosit în versificația antică, greacă și latină, cu toate unitățile metrice complete, nelipsindu-i nici o silabă.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL