1. [MDN '00] ACARI-/ACARO- elem. „acarieni”. (< fr. acari-, acaro-, cf. lat. acarus, gr. akari, căpușă)
2. [DEX '09] ACAR, acari, s. m. Muncitor feroviar care manipulează dispozitivele de acționare a acelor de macaz și asigură întreținerea acestora; macagiu. – Ac + suf. -ar.
3. [MDA2] acar3 sm [At: DA / Pl: ~i / E: ac + -ar] Muncitor feroviar care manipulează dispozitivele de acționare a acelor de macaz și asigură întreținerea acestora Si: macagiu.
4. [CADE] ACAR1 sm. 1 🛞 Cel ce fabrică a c e ¶ 2 🚝 Macagiu: răsucindu-și șapca cu mîna, ca ~ii de la drumul de fier (BR.-VN.).
5. [DLRLC] ACAR, acari, s. m. Muncitor care manevrează acele la calea ferată; macagiu. Acarul, care cu o zi înainte, dimineața, împărțea manifeste, zise: Eu las acul închis! DUMITRIU, N. 97. Locomotiva fluiera prelung, acarii își legănau lanternele în noapte. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. I 48.
6. [DLRM] ACAR, acari, s. m. Muncitor care manevrează acele la calea ferată. – Din ac + suf. -ar.
7. [MDN '00] ACARO- elem. acari-.
8. [Șăineanu, ed. VI] acar m. 1. fabricant de ace; 2. la drumul de fier (sau macagiu), cel ce face să treacă un tren depe o linie pe alta; 3. Tr. unealtă de susținut conciul țărancelor. [Lat. AC(U)ARIUS].
9. [Scriban] 1) *acár m. (după fr. aiguilleur, d. aiguille, ac, macaz). Macagiŭ, acela care îndreaptă trenurile pe linia cuvenită la o ramificațiune.
10. [DOOM 3] acar2 (persoană) s. m., pl. acari
11. [DOOM 2] acar1 (persoană) s. m., pl. acari
12. [DETS] ACARI- „acarieni, păianjeni”. ◊ gr. akari, „molie, acarian” > fr. acari-, engl. id. > rom. acari-. □ ~cide (v. -cid), adj., s. n. pl., (substanțe) care distrug acarienii; ~fer (v. -fer), adj., care poartă acarieni; ~form (v. -form), adj., cu înfățișare de acarian.
13. [DETS] ACARO- „acarieni, scabie”. ◊ gr. akari „molie” > fr. acaro-, it. id., engl. id., germ. akaro- > rom. acaro-. □ ~fil (v. -fil1), adj., care crește în simbioză cu acarienii; sin. acarofitic; ~fitic (v. -fitic), adj., acarofil*; ~fobie (v. -fobie), s. f., repulsie patologică față de scabie; ~id (v. -id), adj., cu aspect de acarian; ~logie (v. -logie1), s. f., disciplină care studiază creșterea diferitelor specii de insecte.
14. [Argou] acarul Păun expr. persoană învinuită pe nedrept de comiterea unei infracțiuni pentru acoperirea adevăraților vinovați.
15. [CECC] Acarul Păun nu este numele vreunui erou de roman, snoavă sau baladă. Acarul Păun a existat într-adevăr și ar fi rămas desigur necunoscut, anonim, dacă o gravă ciocnire de trenuri întîmplată acum patru decenii, în stația Vintileanca (astăzi Săhăteni), de pe linia Ploiești-Buzău, nu i-ar fi adus o tristă celebritate. Ancheta asupra catastrofei de cale ferată – așa cum se făceau cercetările în acea vreme – scoțînd basma curată pe adevărații culpabili, oameni cu trecere, a găsit ca singur vinovat al nenorocirii pe... acarul din stație, anume lon Păun! De atunci – datorită scriitorilor și presei – expresia „acarul Păun” indică persoana asupra căreia se aruncă greșelile altora, sau, cum îl caracterizau ziarele: „țapul ispășitor al isprăvilor celor mari și tari, subiect de revistă bulevardieră, de distracție în parlament”. În piesa Schimbarea la față (sau Parada păcatelor) de George Mihail Zamfirescu, personajul Profiriu spune, în tabloul 8, scena III: „mă gîndeam și eu... la acarul lon Păun, care se zbate și țipă, dar nu se dă învins. Umblă de ani de zile, ca Diogene, cu felinarul în mînă, după o fărîmă de dreptate, pe care nu se îndură nimeni să i-o dea…” Alt exemplu: „Acarul Păun va fi comperajul, pentru că a fost prea anemic sau prea gras, sau prea… sau prea…” (Contemporanul, nr. 1008). LIT.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL