1. [DEX '09] ABUZIV, -Ă, abuzivi, -e, adj. 1. Exagerat, excesiv. 2. (Despre acțiunile omului) Arbitrar, ilegal; (despre oameni) care comite un abuz (1), care abuzează de puterea sa. – Din fr. abusif, lat. abusivus.
2. [MDA2] abuziv, ~ă [At: NEGRUZZI, S. I. 241 / Pl: ~i, ~e / E: fr abusif, lat abusivus] 1-2 a, av (Într-un mod) care este folosit în exces. 3 a Arbitrar.
3. [CADE] *ABUZIV adj. 1 Care se face prin abuz, pe nedrept, împotriva regulelor sau bunei orîndueli: privilegiu ~; măsură ~ă ¶ 2 📖 Întrebuințat cu un înțeles neobicinuit: termen ~ [fr.].
4. [DEX '98] ABUZIV, -Ă, abuzivi, -e, adj. 1. Exagerat, excesiv. 2. (Despre acțiunile omului) Arbitrar, ilegal; (despre oameni) care abuzează de puterea sa. – Din fr. abusif, lat. abusivus.
5. [DLRLC] ABUZIV, -Ă, abuzivi, -e, adj. 1. Care întrece măsura; exagerat, excesiv. Folosire abuzivă a unui medicament. 2. (Despre acțiuni ale omului) Făcut prin abuz de putere: arbitrar, ilegal. Act abuziv. Măsură abuzivă. ♦ (Despre oameni, rar) Care abuzează de calitatea sau de puterea sa. Funcționar abuziv.
6. [DLRM] ABUZIV, -Ă, abuzivi, -e, adj. 1. Exagerat, excesiv. Întrebuințare abuzivă a unui medicament. 2. (Despre acțiunile omului) Arbitrar, ilegal; (despre oameni) care abuzează de puterea sa. – Fr. abusif (lat. lit. abusivus).
7. [DN] ABUZIV, -Ă adj. 1. Care întrece măsura; excesiv. 2. Arbitrar; ilegal. [Cf. fr. abusif, lat. abusivus].
8. [MDN '00] abuziv, -ă adj. 1. exagerat, excesiv. 2. care constituie un abuz; arbitrar; ilegal. (< fr. abusif, lat. abusivus)
9. [Șăineanu, ed. VI] abuziv a. prin abuz, nedrept. ║ adv. fără cuvânt, fără cale.
10. [Scriban] *abuzív, -ă adj. (lat. abusivus). Contrar regulelor saŭ legilor, excesiv: fapte abuzive. Adv. În mod abuziv.
11. [DOOM 3] abuziv adj. m., pl. abuzivi; f. abuzivă, pl. abuzive
12. [DOOM 2] abuziv adj. m., pl. abuzivi; f. abuzivă, pl. abuzive
13. [MDO] abuziv
14. [IVO-III] abuziv.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL