1. [DEX '09] ABȚINERE, abțineri, s. f. Acțiunea de a se abține și rezultatul ei. – V. abține.
2. [MDA2] abținere sf [At: DA / Pl: ~ri / A și: ~nere / E: abține] 1 Reținere. 2 Înfrânare.
3. [DLRLC] ABȚINERE, abțineri, s. f. Acțiunea de a se abține; reținere. Abținere de la vot.
4. [DLRM] ABȚINERE, abțineri, s. f. Acțiunea de a se abține; reținere.
5. [DN] ABȚINERE s.f. Acțiunea de a se abține și rezultatul ei. [< abține].
6. [Șăineanu, ed. VI] abținere f. V. abstențiune.
7. [DEX '09] ABȚINE, abțin, vb. III. Refl. A se stăpâni, a se reține, a se înfrâna (de la...). ♦ A nu se pronunța, a nu-și exprima părerea sau votul; a se ține departe de o activitate. – Din fr. (s’)abstenir (după ține).
8. [MDA2] abține vr [At: I. NEGRUZZI, S. IV, 274 / Pzi: abțin / E: fr (s') abtenir (după ține)] 1 A nu participa. 2 (Dom) A-și controla acțiunile, manifestările, sentimentele etc.
9. [CADE] *ABȚINE(A) (-țin,-țiu) vb. refl. 1 A se opri, a nu lua parte la ceva: sa abținut de la vot ¶ 2 A se lipsi, a se opri de la folosirea unor lucruri: se abține de vin și de cafea [fr. s’a b s t e n i r, modificat după a ține (a)].
10. [DEX '98] ABȚINE, abțin, vb. III. Refl. A se stăpâni, a se reține, a se înfrâna (de la...). ♦ A nu se pronunța, a nu-și exprima părerea sau votul; a se ține departe de o activitate. – Din fr. (s’)abstenir (după ține).
11. [DLRLC] ABȚINE, abțin, vb. III. Refl. (De obicei urmat de determinări introduse prin prep. «de la») A-și impune o restricție, a se stăpîni, a se reține (de la o acțiune). Se abține de la fumat. ♦ A se ține la o parte față de o activitate; (în special) a nu-și exprima părerea sau votul, a nu se pronunța, a nu lua atitudine față de o propunere sau de un candidat, a nu participa la o alegere. – Prez. ind. și: (nerecomandabil) abțiu. – Variantă: abținea vb. II.
12. [DLRLC] ABȚINEA vb. II. v. abține.
13. [DLRM] ABȚINE, abțin, vb. III. Refl. A se stăpîni, a se reține (de la...). ♦ A nu se pronunța, a nu-și exprima părerea sau votul; a se ține deoparte de o activitate. – Fr. (s’)abstenir (după ține).
14. [DN] ABȚINE vb. III. refl. A se stăpîni, a se opri de la ceva, a nu lua parte la ceva. ♦ A se lipsi de folosirea unor lucruri. [Cf. lat. abstinere, fr. s’abstenir, după ține].
15. [MDN '00] abține vb. refl. a se stăpâni, a se opri de la ceva; a se lipsi de folosirea unor lucruri; a nu se pronunța, a nu-și exprima punctul de vedere. (< fr. /s’/abstenir, lat. abstinere)
16. [Șăineanu, ed. VI] abține v. 1. a se opri dela ceva, a se înfrâna; 2. a nu lua parte la vot.
17. [Scriban] *abțin și abțiŭ(mă), -út, a -țineá (est) și -țíne (vest) v. refl. (lat. abs-tinére. V. țin). Mă opresc (mă înfrînez) de la un lucru: a te abține de la fumat, de la vot.
18. [DOOM 3] abținere s. f., g.-d. art. abținerii; pl. abțineri
19. [DOOM 2] abținere s. f., g.-d. art. abținerii; pl. abțineri
20. [DOOM 3] abține (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă abțin, 2 sg. te abții, 3 sg. se abține; conj. prez. 1 sg. să mă abțin, 3 să se abțină; imper. 2 sg. afirm. abține-te; ger. abținându-mă; part. abținut
21. [DOOM 2] abține (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă abțin, 2 sg. te abții, 1 pl. ne abținem, 2 pl. vă abțineți, 3 pl. se abțin; conj. prez. 3 să se abțină; ger. abținându-se; part. abținut
22. [MDO] abține (ind. prez. 1 sg. abțin, conj. abțină)
23. [IVO-III] abțin, -ne inf.
24. [DER] abținea (-n, -ut), vb. – A se stăpîni, a se reține. Format de la ținea, după paralelismul cu fr. tenir-abstenir. – Der. (din fr.) conservă grupul bst: absențiune, s. f.; abstenționist, s. m.; abstinent, adj.; abstinență, s. f.
25. [DE] IN DUBIIS ABSTINE (lat.) abține-te (să judeci, să decizi) dacă ai îndoieli – Maximă în dreptul roman.
26. [CECC] Sustine et abstine! (lat. „Îndură și abține-te!) – maxima filozofului stoic grec Epictet. O găsim – întrucît el n-a lăsat nici un rînd scris – în Convorbiri cu Epictet și în Encheiridion (Manualul lui Epictet), lucrări alcătuite de discipolul său Flavius Arrianius. Prin ”sustine et abstine", filozoful recomandă să îndurăm cu bărbăție vicisitudinile vieții și să ne ferim de pasiunile care ne îmbolnăvesc sufletul și ne distrug libertatea morală. De aceea maxima lui Epictet a devenit deviza stoicilor. FIL.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL