1. [DEX '09] ABSTINENT, -Ă, abstinenți, -te, s. m. și f. Persoană care își impune restricții de la mâncare, băutură, satisfacerea unor necesități fiziologice etc. – Din fr. abstinent, lat. abstinens, -ntis.
2. [MDA2] abstinent, ~ă smf, a [At: DA / Pl: ~nți, ~e / E: fr abstinent] 1-2 (Persoană) care își impune restricții la mâncare, băutură, fumat etc.
3. [CADE] *ABSTINENT, -TĂ adj. sm. f. Care e cumpătat, cu măsură la mîncare și băutură, înfrînat [fr. < lat.]
4. [DLRLC] ABSTINENT, -Ă, abstinenți, -te, s. m. și f. Persoană care își impune anumite restricții, care nu-și îngăduie excese.
5. [DLRM] ABSTINENT, -Ă, abstinenți, -te, s. m. și f. Persoană care își impune anumite restricții. – Fr. abstinent (lat. lit. abstinens, -ntis).
6. [DN] ABSTINENT, -Ă s.m. și f. Om cumpătat, sobru la mîncare și mai ales la băutură; cel care se abține de la anumite plăceri, excese (mai ales sexuale). [Cf. fr. abstinent, lat. abstinens].
7. [MDN '00] abstinent, -ă adj., s. m. f. (cel) care practică abstinența. (< fr. abstinent, lat. abstinens)
8. [DLRC] abstinent, -ă, abstinenți, -te, s.m. și f. Persoană care se abține de la unele alimente, băuturi, de la satisfacerea unor necesități fiziologice etc.
9. [Șăineanu, ed. VI] abstinent a. cumpătat la mâncare și băutură.
10. [Scriban] *abstinént, -ă adj. (lat. ábstinens, -éntis. Care se abține de la ceva.
11. [DOOM 3] abstinent s. m., pl. abstinenți
12. [DOOM 2] abstinent s. m., pl. abstinenți
13. [MDO] abstinent
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL