1. [DEX '09] ABSOLVENȚĂ, absolvențe, s. f. Terminare a unui ciclu sau a unei forme de învățământ; absolvire. – Din absolvent.
2. [MDA2] absolvență sf [At: DEX2 / Pl: ~țe / E: absolvent] Terminare a unui ciclu sau a unei forme de învățământ Si: absolvire.
3. [CADE] *ABSOLVENȚĂ (pl. -țe) sf. 🖋 Faptul de a absolvi cursurile unei școale: a trecut examenul de ~ [absolvent].
4. [DLRLC] ABSOLVENȚĂ S. f. Terminarea unui ciclu de învățămînt după care urmează examenele pentru primirea diplomei; absolvire. Certificat de absolvență.
5. [DLRM] ABSOLVENȚĂ s. f. Terminare a unui ciclu de învățămînt (după care urmează examenele pentru primirea diplomei); absolvire. – Din absolvent.
6. [DN] ABSOLVENȚĂ s.f. Terminare a unei forme de învățămînt; absolvire. [< absolvent].
7. [MDN '00] absolvență s. f. absolvire (1). (< absolvent + -ență)
8. [DOOM 3] absolvență s. f., g.-d. art. absolvenței; pl. absolvențe
9. [DOOM 2] absolvență s. f., g.-d. art. absolvenței; pl. absolvențe
10. [IVO-III] absolvență, -țe.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL