1. [DEX '09] ABNEGAȚIE s. f. Devotament (dus până la sacrificiu); abnegare. ♦ Renunțare; sacrificiu voluntar. – Din fr. abnégation.
2. [MDA2] abnegație sf [At: NEGRUZZI, S. I, 289 / P: ~ți-e / Pl: ~ii / V: ~țiune / E: lat abnegatio, fr abnégation] 1 Devotament (dus până la sacrificiu). 2 Sacrificiu voluntar Vz abandonare, renunțare.
3. [DEXI] abnegáție s.f. 1 Atitudinea persoanei care renunță la dorințele, interesele personale în favoarea altcuiva. Abnegație de sine pentru a se consacra soțului,... copiilor ei (EMIN.). 2 Devotament (dus pînă la sacrificiu de sine) pentru motive superioare, de ordin religios, social etc.; atitudine de profund atașament față de o cauză, un țel etc. (și hotărîrea neclintită de a le servi în orice împrejurare). Abnegațiune patriotică (MAIOR.). • g.-d. -iei. și (înv.) abnegațiune s.f. / <fr. abnégation, it. abnegazione, lat. abnegatio, -onis.
4. [DLRLC] ABNEGAȚIE s. f. Devotament dus pînă la sacrificiu. De-a lungul celor peste 30 de ani de existență, partidul nostru a dovedit prin fapte că nu cunoaște interese mai înalte decît interesele poporului muncitor, că el slujește cu abnegație măreața cauză a eliberării oamenilor muncii de sub jugul exploatării și asupririi. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 697. Cît îmi place în orele mele de izolare să-mi aduc aminte de unii din oamenii cu cari am trăit alături, pe cari i-am văzut luptînd cu abnegație și curaj pentru redobîndirea drepturilor țării și pentru libertate! GHICA, S. A. 44. – Pronunțat: -ți-e.
5. [DLRM] ABNEGAȚIE s. f. Devotament (dus pînă la sacrificiu). – Fr. abnégation (lat. lit. abnegatio, -onis).
6. [DN] ABNEGAȚIE s.f. Devotament extrem. ♦ Renunțare, sacrificiu voluntar. [Var. abnegațiune s.f. / < fr. abnégation, cf. lat. abnegatio].
7. [MDN '00] abnegație s. f. devotament dus până la sacrificiu. (< fr. abnégation, lat. abnegatio)
8. [DLRC] abnegație s.f. Devotament (dus pînă la sacrificiu).
9. [MDA2] abnegațiune sf vz abnegație
10. [CADE] *ABNEGARE, *ABNEGAȚIUNE, *ABNEGAȚIE sf. Renunțarea la anumite foloase pe care și-o impune cineva: el era sublim de abnegare și de eroism (VLAH.) [fr. < lat.].
11. [DN] ABNEGAȚIUNE s.f. v. abnegație.
12. [Șăineanu, ed. VI] abnegați(un)e f. lepădare de bunăvoie dela foloase materiale.
13. [Scriban] *abnegațiúne f. (lat. abnegátio, -ónis). Renunțare la orĭ-ce avantaj orĭ deșertăciune (lepădare de sine). – Și -áție.
14. [DOOM 3] abnegație (desp. -ți-e) s. f., art. abnegația (desp. -ți-a), g.-d. abnegații, art. abnegației
15. [DOOM 2] abnegație (-ți-e) s. f., art. abnegația (-ți-a), g.-d. abnegații, art. abnegației
16. [MDO] abnegație
17. [DER] abnegație (abnegații), s. f. Devotament. – Var. abnegare. < Fr. abnégation. Der. s-a format pe baza unui model verbal a abnega, care nu se folosește.
18. [DGL] abnegație nu înseamnă „sîrguință”, nici „bunăvoință”, ci „părăsirea propriilor interese pentru a le satisface pe ale altora” (în latinește abnegatio însemna „tăgăduire”; înțelesul actual a apărut în franțuzescul abnégation).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL