1. [DEX '09] ABNEGARE s. f. (Rar) Abnegație. – V. abnega.
2. [MDA2] abnegare sf [At: ALECSANDRI, P. III, 476 / Pl: ~gări / E: abnega] 1 (Rar) Tăgăduire. 2-3 Lepădare de cineva sau ceva.
3. [CADE] *ABNEGARE, *ABNEGAȚIUNE, *ABNEGAȚIE sf. Renunțarea la anumite foloase pe care și-o impune cineva: el era sublim de abnegare și de eroism (VLAH.) [fr. < lat.].
4. [DLRM] ABNEGARE s. f. (Rar) Abnegație. – Abstract verbal al lui abnega (rar folosit).
5. [DEX '09] ABNEGA, abneg, vb. I. (Rar) Tranz. A tăgădui, a nega, a renunța la cineva sau ceva. – Din lat. abnegare.
6. [MDA2] abnega vi [At: DA / Pzi: abneg / E: lat abnegare] 1 (Rar) A tăgădui. 2-3 A se lepăda de cineva sau ceva.
7. [DEXI] abnegá vb. I. 1 tr. A tăgădui, a nega; a se lepăda de cineva sau de ceva. 2 refl. A se devota. A se abnega neîntrerupt în interesul întregului (EMIN.). • prez.ind. abnég. /<lat. abnĕgare, it. abnegare.
8. [DEX '98] ABNEGA, abneg, vb. I. Tranz. A tăgădui, a nega, a se lepăda de cineva sau de ceva. – Din lat. abnegare.
9. [DN] ABNEGA vb. I. tr. A tăgădui, a nega, a se lepăda de ceva sau de cineva. [< lat. abnegare].
10. [MDN '00] abnega vb. tr. a tăgădui, a nega, a se lepăda de ceva sau de cineva. (< lat. abnegare)
11. [DOOM 3] abnegare (rar) s. f., g.-d. art. abnegării
12. [DOOM 2] abnegare (rar) s. f., g.-d. art. abnegării
13. [DOOM 3] abnega (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. abneg, 2 sg. abnegi, 3 abneagă; conj. prez. 1 sg. să abneg, 3 să abnege; imper. 2 sg. afirm. abneagă
14. [DOOM 2] abnega (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 abneagă
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL