1. [DEX '09] ABLUȚIUNE, abluțiuni, s. f. Spălare rituală a corpului prescrisă de unele religii pentru purificare. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. ablution, lat. ablutio, -onis.
2. [MDA2] abluțiune sf [At: DA / Pl: ~ni / E: lat ablutio, -nis, fr ablution] 1 (Med) Spălare (cu buretele) a corpului. 2 (Tlg) Spălare rituală a corpului prescrisă de unele religii.
3. [DEXI] abluțiúne s.f. 1 (relig.) Spălare rituală pe corp sau pe o parte a lui, prescrisă de unele religii, pentru purificare. ♦ restr. (bis.) Gestul de a-și spăla degetele făcut de preotul catolic în timpul slujbei. 2 (Instalație pentru) spălare sau îmbăiere cu ajutorul dușului. 3 (geomorf.) Eroziune a rocilor de pe fundul bazinelor marine și oceanice provocată de curenții marini de adîncime. • pl. -i. și ablúție s.f. /<fr. ablution, it. abluzione, lat. ablutĭo, -onis.
4. [CADE] *ABLUȚIUNE sf. ⛪ Spălarea simbolică înaintea rugii, prescrisă de unele religiuni din Orient [fr. < lat.].
5. [DEX '98] ABLUȚIUNE, abluțiuni, s. f. 1. Spălare rituală pe corp sau pe o parte a lui, prescrisă de unele religii pentru purificare. 2. Spălare sau îmbăiere cu ajutorul dușului. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. ablution, lat. ablutio, -onis.
6. [DN] ABLUȚIUNE s.f. 1. Spălare a corpului, prescrisă de unele religii orientale, pentru purificare. ♦ Îmbăiere prin duș. 2. Eroziune exercitată de curenții marini de adîncime în rocile de pe fundul bazinelor marine și oceanice. [Var. abluție s.f. / cf. fr. ablution, lat. ablutio].
7. [MDN '00] abluțiune s. f. 1. spălare a corpului, prescrisă de unele religii orientale și la catolici, pentru purificare. 2. (fam.) îmbăiere prin duș. 3. eroziune exercitată de curenții marini de adâncime. (< fr. ablution, lat. ablutio)
8. [Șăineanu, ed. VI] abluțiune f. spălare sau purificare religioasă la Orientali (Mahomedani, Evrei, Indieni).
9. [Scriban] *abluțiúne f. (lat. ablútio, -ónis). Spălare saŭ purificare religioasă la orientalĭ. Vin și apă pe care preutu catolic și-o toarnă pe degete după comuniune. – Și -úție.
10. [DN] ABLUȚIE s.f. v. abluțiune.
11. [DOOM 3] abluțiune (desp. a-blu-ți-u-) s. f., g.-d. art. abluțiunii; pl. abluțiuni
12. [DOOM 2] abluțiune (a-blu-ți-u-) s. f., g.-d. art. abluțiunii; pl. abluțiuni
13. [DE] ABLUȚIÚNE (< fr.) s. f. Fenomen de eroziune exercitat de curenții marini asupra fundului bazinelor marine sau oceanice.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL