Definiție și ce înseamnă abjudecare

1. [DEX '09] ABJUDECARE, abjudecări, s. f. Acțiunea de a abjudeca și rezultatul ei. – V. abjudeca.

2. [MDA2] abjudecare sf [At: DEX2 / Pl: ~cări / E: abjudeca] Anularea, suspendarea (unui titlu, a unui drept etc.) printr-o hotărâre judecătorească.

3. [DEXI] abjudecáre s.f. (jur.) Acțiunea de a abjudeca și rezultatul ei; anulare, suspendare printr-o hotărîre judecătorească a unor titluri de proprietate, a unor drepturi etc. • pl. -ări. /v. abjudeca.

4. [DN] ABJUDECARE s.f. Acțiunea de a abjudeca. ♦ Suspendare, anulare (a unui drept, a unui titlu etc.) printr-o sentință judecătorească. [< abjudeca].

5. [DEX '09] ABJUDECA, abjudec, vb. I. Tranz. A anula, a suspenda un titlu, un drept etc., printr-o hotărâre judecătorească. – Din lat. abjudicare.

6. [MDA2] abjudeca vt [At: DEX2 / Pzi: abjudec / E: lat abjudicare] A anula, a suspenda (un titlu, un drept etc.) printr-o hotărâre judecătorească.

7. [DEXI] abjudecá vb. I. tr. (jur.; compl. indică titluri de proprietate, drepturi etc.) A anula, a suspenda printr-o hotărîre judecătorească. • prez. ind. abjúdec. / < lat. abiudicare, după judeca.

8. [DEX '98] ABJUDECA, abjudec, vb. I. Tranz. A anula, a suspenda (un titlu, un drept etc.) printr-o hotărâre judecătorească. – Din lat. abjudicare.

9. [DN] ABJUDECA vb. I. tr. A suspenda, a anula (un drept, un titlu etc.) printr-o sentință judecătorească. [< lat. abiudicare].

10. [MDN '00] abjudeca vb. tr. (jur.) a suspenda printr-o sentință judecătorească. (< lat. abiudicare)

11. [DOOM 3] abjudecare (anulare) s. f., g.-d. art. abjudecării; pl. abjudecări

12. [DOOM 2] abjudecare (anulare) s. f., g.-d. art. abjudecării; pl. abjudecări

13. [DOOM 3] abjudeca (a ~) (a anula) vb., ind. prez. 1 sg. abjudec, 2 sg. abjudeci, 3 abjudecă; conj. prez. 1 sg. să abjudec, 3 să abjudece

14. [DOOM 2] abjudeca (a ~) (a anula) vb., ind. prez. 3 abjudecă

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [DEX '09] DRUMAȘ, drumași, s. m. (Înv.) Drumeț, călător. – Drum + suf. -aș. […]
1. [MDA2] drumeac sn vz drumeag 2. [CADE] DRUMEAC, DRUMEAG sbst. Drum îngust, cotit: drumeacul […]
1. [DEX '09] DRUMEAG, drumeaguri, s. n. Drum îngust. – Drum + suf. -eag. 2. […]
1. [DEX '09] DRUMEȚ, -EAȚĂ, drumeți, -e, s. m. și f. Persoană care călătorește (pe […]
1. [DEX '09] DRUMEȚIE, drumeții, s. f. Călătorie (făcută pe jos); excursie, turism. – Drumeț […]
1. [DEX '09] DRUMLIN, drumline, s. n. Formă de relief de origine glaciară, având un […]
1. [DEX '09] DRUMMER s. m. (Muz.) Baterist. [Pr.: dramăr] – Cuv. engl. 2. [MDA2] […]
1. [DEX '09] BRUMĂREA, brumărele, s. f. Numele a două plante erbacee ornamentale cu flori […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro