1. [MDA2] abiturient, ~ă smf [At: BUL. FIL. V, 198 / P: ~ri-ent / Pl: ~nți, ~e / E: ger Abiturient] (Trs; Buc; iuz) 1-2 Elev(ă) în ultimul trimestru, înaintea bacalaureatului.
2. [DEXI] abituriént, -ă s.m., s.f. (înv.) Elev în ultimul trimestru, înaintea bacalaureatului. • sil. -ri-ent. pl. -ți, -te. /<germ. Abiturient.
3. [CADE] ❍ ABITURIENT, -TĂ sm. f. Tr.-Carp. 🖋 Care a terminat cursurile unei școale superioare și rămîne să treacă ultimul examen [germ.].
4. [Scriban] *abituriént, -ă s. (germ. abiturient, din lat. habituriens, care dorește să poseadă, saŭ de la abiturus, care va pleca, va ieși). Trans. Sec. 19. Absolvent al unei școale superioare înainte de a fi depus examinu final.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL