Intotdeauna exista anumite probleme, mai ales atunci cand vine vorba de verbul a fi. Astfel ca, atunci cand scriem a fi, cu un i, dar si cand scriem a fi cu doi i, trebuie sa tinem mereu cont de context, pentru a putea evita anumite erori de scriere.
Este recomandat sa se scrie a fi cu doi i, anume “fii”, doar in urmatoarele cazuri:
Conjunctiv prezent (atat afirmativ, cat si negativ). Vreau sa fii aici. Vreau sa nu fii slab.
Imperativ afirmativ: Fii primul!
Viitor format cu conjunctiv, doar la forma afirmativa: Sigur o sa fii bun.
Viitorul format cu conjunctiv, doar la forma negativ: Sigur nu o sa fii cel rau.
In special in aceste cazuri se scrie a fi cu doi i, anume fii! Totusi in celelalte situatii, a fi se scrie simplu, cu un singur i, inclusiv la imperativ forma negativa: Nu fi fraier!