1. [MDA2] bucșit1 sn [At: MDA ms / Pl: ? / E: bucși] (Reg; nob) 1-3 Bucșire (1-3).
2. [MDA2] bucșit2, ~ă a [At: MDA ms / Pl: ~iți, ~e / E: bucși] (Reg; nob) 1 Lovit2 cu putere. 2 Umplut2 până la refuz. 3 Însângerat2.
3. [CADE] ❍BUCȘIT adj. p. BUCȘI. Ticsit, îndesat; îmbîcsit; plin peste măsură: mai avea încă și-o casă ~ă de copii (SB.).
4. [DLRLC] BUCȘIT, -Ă, bucșiți, -te, adj. Plin pînă la refuz; îndesat; ticsit, înțesat. Pe lîngă sărăcia lui mai avea incă și o casă bucșită de copii. SBIERA, P. 187. Caprele de multe ori sînt bucșite de rîie. ȘEZ. IV 124.
5. [DEX '09] BUCȘI, bucșesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) 1. A îndesa, a umple până la refuz. 2. A-l podidi (sângele). – Et. nec.
6. [MDA2] bocși[1] v vz bucși
7. [MDA2] buci vt [At: H IV, 280 / V: bocși, bucși, buti / Pzi: bucesc / E: bucea] A pune o bucea la butucul roții.
8. [MDA2] bucși1 vt vz buci
9. [MDA2] bucși2 vt [At: VICIU, GL. / Pzi: ~șesc / E: nct] (Reg) 1 A lovi cu putere. 2 A umple până la refuz Si: a îndesa. 3 A podidi (sângele).
10. [DEXI] bucși vb. IV. tr. (reg.) 1 (compl. indică obiecte, saci etc.) A îndesa, a umple pînă la refuz. Au bucșit sacii cu grîu. ♦ (refl.) A se înghesui, a da năvală. Lumea se bucșise spre ieșire (CAM.). 2 (compl. indică sînge) A-l podidi. A bucșit-o sîngele pe gură (CAM.). • prez.ind. -esc. /cf. bucșă, buși.
11. [CADE] ❍BUCȘI (-șesc) vb. tr. A îndesa, a ticsi; a îmbîcsi: sIujnicele au pornit a ~ chilna trăsurii cu tot felul de merinde (GRIG.).
12. [DLRLC] BUCȘI, bucșesc, vb. IV. Tranz. (Mold., Bucov.), A umple pînă la refuz; a îndesa, a ticsi. Amu [boierul], și-a bucșit conacul cu ostași și nici nu vrea să știe de nimic. GALAN, Z. R. 305. ♦ A năpădi, a podidi. A bucșit sîngele pe gură. CAMILAR, N. II 412. ♦ Refl. A se înghesui, a se îngrămădi. Lumea se bucșise spre ieșire. CAMILAR, N. II 184.
13. [DLRM] BUCȘI, bucșesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A umple pînă la refuz; a îndesa, a ticsi. ♦ A năpădi, a podidi.
14. [Șăineanu, ed. VI] bucsi v. Mold. V. băcsì.
15. [Scriban] bucșésc și bîcșésc v. tr. (cp. cu ung. buksi, cap gros, om greŭ de cap. V. îmbîcșeșc). Est. Tixesc, umplu îndesînd: un tren bucșit de soldațĭ (Sov. 233), un sac bucșit de lînă. V. doldora, țoșcă.
16. [DOOM 3] bucși (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bucșesc, 3 sg. bucșește, imperf. 1 bucșeam; conj. prez. 1 sg. să bucșesc, 3 să bucșească
17. [DOOM 2] bucși (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bucșesc, imperf. 3 sg. bucșea; conj. prez. 3 să bucșească
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL