1. [DEX '09] BUCĂȚI, bucățesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A îmbucătăți. – Din bucată.
2. [MDA2] bucăți vt [At: DEX2 / Pzi: ~țesc / E: bucată] (Pop) A face bucăți.
3. [DEXI] bucăți vb. IV. tr. (pop.; compl. indică alimente, obiecte de dimensiuni mai mari etc.) A tăia, a îmbucătăți. A bucățit pîinea. ◊ (cu compl. intern) Paloș din teacă scotea, Bucățele-l bucățea (POP.). ♦ A sparge. Hîrbul mi l-ai bucățit (ALECS.). • prez.ind. -esc. /bucăți, pl. lui bucată + -i.
4. [CADE] BUCĂȚI (-ățesc) vb. tr. A face bucăți, a rupe sau a fărîma în bucăți: Paloș din teacă scotea. Bucățele-i bucățea (TEOD.).
5. [CADE] ÎMBUCĂȚI, ÎMBUCĂTĂȚI (-ățesc) vb. tr. = BUCĂȚI: în loc să îmbucățească moșia, a început a o împreuna și mări (ION.).
6. [DLRLC] BUCĂȚI, bucățesc, vb. IV. Tranz. A tăia sau a sfîșia în bucăți; a îmbucătăți. Cum numai au fost bucățit Petrea făt-frumos, au și început bivolii... a se bate. SBIERA, P. 122. Hîrbul mi l-ai bucățit. ALECSANDRI, P. P. 351. ◊ (Cu complement intern) Paloș din teacă scotea, Bucățele-l bucățea. TEODORESCU, P. P. 503.
7. [DLRM] BUCĂȚI, bucățesc, vb. IV. Tranz. A tăia sau a sfîșia în bucăți; a îmbucătăți. – Din bucată.
8. [Șăineanu, ed. VI] bucățì v. a face bucăți.
9. [Scriban] bucățesc v. tr. Fac bucățĭ, fragmentez. – În nord și bî-.
10. [DOOM 3] bucăți (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bucățesc, 3 sg. bucățește, imperf. 1 bucățeam; conj. prez. 1 sg. să bucățesc, 3 să bucățească
11. [DOOM 2] bucăți (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bucățesc, imperf. 3 sg. bucățea; conj. prez. 3 să bucățească
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL