Definiție și ce înseamnă bucățire

1. [DEX '09] BUCĂȚI, bucățesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A îmbucătăți. – Din bucată.

2. [MDA2] bucăți vt [At: DEX2 / Pzi: ~țesc / E: bucată] (Pop) A face bucăți.

3. [DEXI] bucăți vb. IV. tr. (pop.; compl. indică alimente, obiecte de dimensiuni mai mari etc.) A tăia, a îmbucătăți. A bucățit pîinea. ◊ (cu compl. intern) Paloș din teacă scotea, Bucățele-l bucățea (POP.). ♦ A sparge. Hîrbul mi l-ai bucățit (ALECS.). • prez.ind. -esc. /bucăți, pl. lui bucată + -i.

4. [CADE] BUCĂȚI (-ățesc) vb. tr. A face bucăți, a rupe sau a fărîma în bucăți: Paloș din teacă scotea. Bucățele-i bucățea (TEOD.).

5. [CADE] ÎMBUCĂȚI, ÎMBUCĂTĂȚI (-ățesc) vb. tr. = BUCĂȚI: în loc să îmbucățească moșia, a început a o împreuna și mări (ION.).

6. [DLRLC] BUCĂȚI, bucățesc, vb. IV. Tranz. A tăia sau a sfîșia în bucăți; a îmbucătăți. Cum numai au fost bucățit Petrea făt-frumos, au și început bivolii... a se bate. SBIERA, P. 122. Hîrbul mi l-ai bucățit. ALECSANDRI, P. P. 351. ◊ (Cu complement intern) Paloș din teacă scotea, Bucățele-l bucățea. TEODORESCU, P. P. 503.

7. [DLRM] BUCĂȚI, bucățesc, vb. IV. Tranz. A tăia sau a sfîșia în bucăți; a îmbucătăți. – Din bucată.

8. [Șăineanu, ed. VI] bucățì v. a face bucăți.

9. [Scriban] bucățesc v. tr. Fac bucățĭ, fragmentez. – În nord și bî-.

10. [DOOM 3] bucăți (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bucățesc, 3 sg. bucățește, imperf. 1 bucățeam; conj. prez. 1 sg. să bucățesc, 3 să bucățească

11. [DOOM 2] bucăți (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bucățesc, imperf. 3 sg. bucățea; conj. prez. 3 să bucățească

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [DEX '09] TRADUCĂTOR, -OARE, traducători, -oare, s. m. și f. Persoană care traduce (un […]
1. [DEX '09] TRADUCȚIE, traducții, s. f. (Înv.) Traducere. – Din fr. traduction, lat. traductio. […]
1. [DEX '09] TRADUCȚIE, traducții, s. f. (Înv.) Traducere. – Din fr. traduction, lat. traductio. […]
1. [DEX '09] GRĂUNTE, grăunți, s. m. 1. Sămânța unor plante, mai ales a cerealelor; […]
[DE] TRADUTTORE, TRADITORE (it.) traducător, trădător – Joc de cuvinte având sensul că transpunerea dintr-o […]
1. [dexonline] TRAFALET, trafaleți s. m. (nerecomandat pl. și trafalete / trafaleturi, s. n.) Unealtă […]
1. [MDA2] traficare sf [At: CANELLA, V. 285 / Pl: ~cări / E: trafica] (Rar) […]
1. [DEX '09] TRAFORAJ, traforaje, s. n. 1. Procedeu de ornamentare, constând în decuparea unei […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro