1. [DEX '09] BUCĂTĂREASĂ, bucătărese, s. f. Femeie care are meseria de a găti mâncare. – Bucătar + suf. -easă.
2. [MDA2] bucătăreasă sf [At: BIBLIA (1688), 200 / Pl: ~rese / E: bucătar + -easă] Femeie care are meseria de a găti mâncare Si: bucătăriță.
3. [DEXI] bucătăreasă s.f. Femeie care are meseria de a găti mîncare. Au găsit-o lucrînd la o rochie mică pentru fata bucătăresii (IBR.). • pl. -ese. /bucătar + -easă.
4. [DLRLC] BUCĂTĂREASĂ, bucătărese, s. f. Femeie care are meseria de a găti bucate. Bucătăreasa și fata din casă nu-i ajutau niciodată la spălatul vaselor. AGÎRBICEANU, S. P. 36. Chemă pe bucătăreasă și-i dete buruienile să le fiarbă. ISPIRESCU, L. 112.
5. [DLRM] BUCĂTĂREASĂ, bucătărese, s. f. Femeie care are meseria de a găti mîncare. – Din bucătar + suf. -easă.
6. [Scriban] bucătăreásă f., pl. ese și în Mold. și -íță f., pl. e (d. bucătar). Femeĭe care face bucate. – În nord și bî-.
7. [CADE] BUCĂTAR sm., BUCĂTĂREASĂ (pl. -ese) sf. Cel ce (aceea care) are meseria sau căruia (căreia) i s’a dat însărcinarea de a găti bucate; proverb: foamea e cel mai bun bucătar.
8. [DOOM 3] bucătăreasă s. f., g.-d. art. bucătăresei; pl. bucătărese
9. [DOOM 2] bucătăreasă s. f., g.-d. art. bucătăresei; pl. bucătărese
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL