1. [DEX '09] BUCĂLAIE, bucălăi, s. f., adj. (Oaie, capră, cățea) cu lâna albă și cu botul și extremitățile membrelor negre sau castaniu-închis. – Bucă + laie.
2. [MDA2] bucălaie [At: JAHRESBER. XVI, 221 / V: ~col~, ~coliță / Pl: ~lăi / E: bucă + laie] 1 sf Oaie cu botul negru. 2 sf (Rar) Capră cu botul negru. 3 sf (Rar) Cățea cu botul negru. 4 a (D. ovine) Care are lâna albă și botul și extremitățile membrelor negre sau de culoare închisă.
3. [CADE] BUCĂLAIE sm. 👉 BUCĂLĂU.
4. [DEX '98] BUCĂLAIE, bucălăi, s. f., adj. (Oaie) cu lâna albă și cu botul și extremitățile membrelor negre sau castaniu-închis. – Bucă + laie.
5. [DLRLC] BUCĂLAIE, bucălăi, s. f. Oaie cu botul negru. Bucălaie, vai de tine! ALECSANDRI, T. 63. ◊ (Adjectival) Mioriță laie, Laie, bucălaie... ALECSANDRI, P. P. 1.
6. [DLRM] BUCĂLAIE, bucălăi, s. f., adj. f. (Oaie) cu botul negru. – Din bucă + laie.
7. [Șăineanu, ed. VI] bucălaie a. 1. cu lână albă și botul negru: mioriță bucălaie (v. laie); 2. bucălat: o fetiță roșie și bucălaie.
8. [DEX '09] BUCĂLAI, -AIE, bucălai, -aie, adj. Bucălat. – Cf. bucă.
9. [DEX '09] BUCĂLAT, -Ă, bucălați, -te, adj. (Care are obrazul) grăsuț, durduliu, bucălai, bucăliu, busnat. – Cf. bucă.
10. [MDA2] bucălai a vz bucălat
11. [MDA2] bucălan[1] a vz bucălat
12. [MDA2] bucălat, ~ă a [At: ANON. CAR. / V: ~ai, ~av, ~lău, ~iu / Pl: ~ați, ~e / E: ns cf bucă] Plin la față Si: durduliu, grăsuliu.
13. [MDA2] bucălav a vz bucălat
14. [MDA2] bucălău[1] a vz bucălat
15. [MDA2] bucăliu a vz bucălat
16. [MDA2] bucolaie sf vz bucălaie
17. [MDA2] bucoliță sf vz bucălaie
18. [DEXI] bucălai, -ie adj., s.f. 1 adj. (despre obraji, ext., despre oameni) Care este bucălat. O fetiță bucălaie. 2 s.f. (zool.) Varietate de oi din rasa țigaie cu lîna albă și cu botul și extremitățile membrelor negre sau de culoare închisă. Bucălaie, vai de tine (ALECS.). ◊ (adj.) Mioriță bucălaie (ALECS.). • pl. -ai, -aie. /de la bucă.
19. [DEXI] bucălat, -ă adj. (despre obraji) Care este durduliu; bucălai. Obrajii, bucălați și trandafirii (SADOV.). Ext. (despre oameni) Care este rotund; durduliu. Un copil bucălat. • pl. -ți, -te. /de la bucă.
20. [CADE] BUCĂLAT adj. Grăsuliu la față: nevastă-sa una blondă, cu părul creț, grasă, ~ă (BR.-VN.).
21. [CADE] BUCĂLĂU, -LAIE adj. 🐑 Cu botul negru, cu una sau cu amîndouă fălcile negre (vorb. de berbeci sau de oi, ‼ de capre) [bucă + laiu].
22. [DLRLC] BUCĂLAI, -AIE, bucălăi, -aie, adj. Bucălat. De subt țol ridică fruntea Două fețe bucălaie. GOGA, P. 89.
23. [DLRLC] BUCĂLAT, -Ă, bucălați, -te, adj. (Despre obraji, p. ext. despre persoane) Rotund, grăsuliu, durduliu. N-avea treizeci de ani. Obrajii, bucălați și trandafirii. SADOVEANU, P. M. 58. Ai să vezi un copilaș bucălat, cu brațele încărcate de jucării. SAHIA, U.R.S.S. 135. Un morar gras și rumen, cu obraji bucălați ca niște pite. DELAVRANCEA, V. V. 179.
24. [DLRM] BUCĂLAI, -AIE, bucălai, -aie, adj. Bucălat. – Din bucă[lat] + suf. -ăl-ai.
25. [DLRM] BUCĂLAT, -Ă, bucălați, -te, adj. Grăsuliu, durduliu. – Din bucăla (rar uzitat).
26. [Șăineanu, ed. VI] bucălat a. cu bucile pline (de copii), grăsuliu la față.
27. [Scriban] bucălát, -ă adj. adj. (d. bucă. D. rom. vine bg. buhalat, moțat). Grăsuliŭ, cu obrajiĭ, marĭ: un copil bucălat. V. boghet.
28. [Scriban] bucălăŭ, -áĭe adj. pl. m. și f. ăĭ (var. din bucălat). Bucălat. Cu lînă multă (vorbind de oĭ: Mioriță, laĭe, laĭe, bucălaĭe. (P.P.) V. lăŭ, laĭe.
29. [DOOM 2] bucălaie2 (oaie, capră, cățea) (pop.) s. f., art. bucălaia, g.-d. art. bucălăii; pl. bucălăi
30. [DOOM 2] !bucălaie1 (cu lâna albă și cu părți de culoare închisă) (pop.) adj. f., pl. bucălăi
31. [MDO] bucălaie (f.)
32. [IVO-III] bucălaie, -lăi.
33. [DOOM 3] bucălai (bucălat) adj. m. sg. și pl.; f. sg. și pl. bucălaie
34. [DOOM 3] bucălat adj. m., pl. bucălați; f. bucălată, pl. bucălate
35. [DOOM 3] !bucălău (cu lână multă) (pop.) adj. m. (berbec ~); f. bucălaie (oaie ~); pl. m. și f. bucălăi
36. [DOOM 2] *bucălai (bucălat) adj. m. sg. și pl.; f. sg. și pl. bucălaie
37. [DOOM 2] bucălat adj. m., pl. bucălați; f. bucălată, pl. bucălate
38. [DRAM 2021] bucălaie, adj. (Oaie) de culoare albă, cu botul negru sau cu capul tot negru. – Din bucă + lai, laie „negru” (DLRM, MDA).
39. [DRAM 2015] bucălaie, adj. – (ref. la oi) De culoare albă, cu botul negru sau cu capul tot negru (Precup, 1926; Latiș, 1993). – Din bucă (< lat. bucca „gură” > rom. bucă „obraz”) + lai, laie „negru” (DLRM, MDA).
40. [DRAM] bucălaie, adj. – (ref. la oi) De culoare albă, cu botul negru sau cu capul tot negru (Precup 1926; Latiș 1993). – Bucă (< lat. bucca „gură” > rom. bucă „obraz”) + lai, laie „negru”.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL