1. [MDA2] bucsi v vz băcsi
2. [Șăineanu, ed. VI] bucsi v. Mold. V. băcsì.
3. [DEX '09] BUCȘI, bucșesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) 1. A îndesa, a umple până la refuz. 2. A-l podidi (sângele). – Et. nec.
4. [MDA2] băcsi vtr vz bâcsi
5. [MDA2] bâcsi [At: HEM 2831 / V: băc~, buc~ / Pzi: ~sesc / E: ctm băga + ticsi] 1 vt A umple ceva până la refuz. 2 vt A îndesa. 3 vt A ticsi. 4 vr A se înghesui unul într-altul.
6. [MDA2] bocși[1] v vz bucși
7. [MDA2] buci vt [At: H IV, 280 / V: bocși, bucși, buti / Pzi: bucesc / E: bucea] A pune o bucea la butucul roții.
8. [MDA2] bucși2 vt [At: VICIU, GL. / Pzi: ~șesc / E: nct] (Reg) 1 A lovi cu putere. 2 A umple până la refuz Si: a îndesa. 3 A podidi (sângele).
9. [MDA2] bucși1 vt vz buci
10. [DEXI] bucși vb. IV. tr. (reg.) 1 (compl. indică obiecte, saci etc.) A îndesa, a umple pînă la refuz. Au bucșit sacii cu grîu. ♦ (refl.) A se înghesui, a da năvală. Lumea se bucșise spre ieșire (CAM.). 2 (compl. indică sînge) A-l podidi. A bucșit-o sîngele pe gură (CAM.). • prez.ind. -esc. /cf. bucșă, buși.
11. [CADE] BÎCSI (-sesc) vb. tr. A îndesa, a ticsi, a înțesa, a înghesui: am bîcsit toate lucrurile într’o singură odaie (PAMF.) [👉 ÎMBÎCSI].
12. [CADE] ❍BUCȘI (-șesc) vb. tr. A îndesa, a ticsi; a îmbîcsi: sIujnicele au pornit a ~ chilna trăsurii cu tot felul de merinde (GRIG.).
13. [CADE] ÎMBÎCSI (-sesc) vb. tr. și refl.: A (se) îndesa, a (se) ticsi, a (se înțesa ¶ 2 A face sau a deveni înnăbușitor: s’a îmbîcsit aerul, s’a lăsat o duhoare apăsătoare (LUNG.) [👉 BÎCSI].
14. [DLRLC] BUCȘI, bucșesc, vb. IV. Tranz. (Mold., Bucov.), A umple pînă la refuz; a îndesa, a ticsi. Amu [boierul], și-a bucșit conacul cu ostași și nici nu vrea să știe de nimic. GALAN, Z. R. 305. ♦ A năpădi, a podidi. A bucșit sîngele pe gură. CAMILAR, N. II 412. ♦ Refl. A se înghesui, a se îngrămădi. Lumea se bucșise spre ieșire. CAMILAR, N. II 184.
15. [DLRM] BUCȘI, bucșesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A umple pînă la refuz; a îndesa, a ticsi. ♦ A năpădi, a podidi.
16. [Șăineanu, ed. VI] băcsì v. 1. a ticsi, a îndesa; 2. a se lipi și intra unul într’altul: îi se băcsise părul. [Origină necunoscută].
17. [Scriban] bîcsésc și bîcșésc V. bucșesc și îmbîcșesc.
18. [Scriban] bucșésc și bîcșésc v. tr. (cp. cu ung. buksi, cap gros, om greŭ de cap. V. îmbîcșeșc). Est. Tixesc, umplu îndesînd: un tren bucșit de soldațĭ (Sov. 233), un sac bucșit de lînă. V. doldora, țoșcă.
19. [DOOM 3] bucși (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bucșesc, 3 sg. bucșește, imperf. 1 bucșeam; conj. prez. 1 sg. să bucșesc, 3 să bucșească
20. [DOOM 2] bucși (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bucșesc, imperf. 3 sg. bucșea; conj. prez. 3 să bucșească
21. [DER] bîcsi (-sesc, -it), vb. – 1. A îngrămădi, a îndesa. – 2. A amesteca, a intercala. – 3. A încărca. – 4. A bate, a maltrata. – Var. băcsi, begsi, bucsi, bucși, îmbîcsi. Ngr. μπίγω, aorist ἔμπηξα „a introduce cu forța, a îndesa”, μπίξιμο „faptul de a îndesa” (Graur, BL, IV, 89). Explicațiile date anterior nu sînt satisfăcătoare. Cihac oscilează între două ipoteze, la fel de improbabile: din pol. buks(a), sl. bukva < gr. πυξίς (Cihac, II, 31), caz în care ar fi un dublet al lui pușcă; sau din mag. buckó (Cihac, II, 485). Philippide, II, 701, îl leagă de alb. mbuš. DAR și Candrea consideră că originea sa este necunoscută, în timp ce Scriban sugerează o legătură, puțin probabilă, cu mag. buksi „tare de cap”. Pentru dublul sens „a îndesa” și „a bate”, cf. fr. bourrer. Der. bîcsai, bocsai, bucșai, adj. (durduliu, rotofei); pentru semantismul căruia cf. îndesat; bucsău, s. m. (arbust, Spartium iunceum); îmbîcseală, s. f. (amestecătură, promiscuitate, dezordine); bigosi, v. ghibosi.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL