1. [DEX '09] BUCHISA vb. I v. buchisi.
2. [MDA2] buchisa v vz buchisi
3. [DEXI] buchisa vb. I v. buchisi.
4. [CADE] BUCHISA (-isez), BUCHISI (-isesc) I. vb. tr. familiar A bate pe cineva cu pumnii, a da ghionturi, a ghionti: au socotit zmeii că l-au buchisat cum se cade și că l-au făcut fărîme (SB.); începură a-l răsuci și a-l buchisi înfundat (ISP.). II. vb. intr. și refl. Trans. 🖋 A se frămînta mult, a-și bate capul ca să învețe ceva, a pisa cartea.
5. [DLRM] BUCHISA vb. I. v. buchisi.
6. [DEX '09] BUCHISI, buchisesc, vb. IV. (Pop. și fam.) 1. Tranz., intranz. și refl. A face un lucru cu mare caznă și migală, fără spor. 2. Tranz. și intranz. A citi sau a învăța ceva cu efort și cu migală; a buchirisi. 3. Tranz. Fig. A bate pe cineva (dându-i pumni, ghionți). [Var.: buchisa vb. I] – Cf. buche.
7. [MDA2] buchisi [At: DEX2 / V: ~sa / E: ns cf buche] (Pfm) 1-2 vtr A face un lucru cu multă caznă și migală. 3 vt A învăța ceva cu efort și migală Si: a buchirisi. 4 vt (Fig) A bate pe cineva (dându-i pumni, ghionți).
8. [DEXI] buchisi vb. IV. (pop., fam.) 1 tr. A face un lucru depunînd un efort exagerat și cu scrupulozitate. 2 tr., intr. A citi sau a învăța cu dificultate și cu scrupulozitate; a buchirisi. 3 tr. Fig. A da cu pumnii; a bate. Unde ți-l începură a-l răsuci și a-l buchisi înfundat (ISP.). • prez.ind. -esc. și buchisa vb. I. /cf. buche.
9. [CADE] BUCHISI 👉 BUCHISA.
10. [DLRLC] BUCHISI, buchisesc, vb. IV. Tranz. 1. A efectua (un lucru) cu mare trudă, cu multă frămîntare și migală, fără spor; (mai ales) a citi cu greutate. Altfel de școli și de curți și alte portale, Sub care copii buchisesc altfel de carte. BANUȘ, B. 85. Meșterul Lupu... stătea într-un colț al sălii, asudat, roșu de emoție, buchisind mereu ceva pe o bucată de hîrtie. GALAN, Z. R. 18. 2. Fig. A bate tare, a lovi,a zdrobi (în bătaie). Unde mi ți-l începură a-l răsuci și a-l buchisi înfundat. ISPIRESCU, L. 108. – Variantă: buchisa (SBIERA, P. 183, CREANGĂ, A. 35) vb. I.
11. [DLRM] BUCHISI, buchisesc, vb. IV. 1. Tranz., intranz. și refl. A face un lucru cu mare trudă și migală, fără spor; (în special) a citi cu greutate. 2. Tranz. Fig. A bate tare pe cineva. [Var.: buchisa vb. I]
12. [Șăineanu, ed. VI] buchisì v. a lovi cu pumnii, a bate îndesat: începură a-l răsuci și a-l buchisi înfundat ISP. [Lit. a bate pe bucile șezutului].
13. [Scriban] buchisésc v. tr. (d. buche, pin abuz la greutatea cu care se învață alfabetu chirilic. V. bucheresc 2). Fam. Fac un lucru mic chinuindu-mă mult: buchisea ceva acolo. Bosolesc, chisolesc, pisăgesc, bat îndesat: l-aŭ buchisit cu pumniĭ (în nord buchisez). V refl. Mă bosîncesc, mă chinuĭesc mult la un lucru mic: ĭa nu te maĭ buchisi cosînd acolo! V. pumnesc.
14. [DOOM 3] buchisi (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. buchisesc, 3 sg. buchisește, imperf. 1 buchiseam; conj. prez. 1 sg. să buchisesc, 3 să buchisească
15. [DOOM 2] buchisi (a ~) (pop., fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. buchisesc, imperf. 3 sg. buchisea; conj. prez. 3 să buchisească
16. [IVO-III] buchisesc, -seam 1 imp.
17. [Argou] buchisi, buchisesc v. t. a bate pe cineva cu pumnii
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL