Definiție și ce înseamnă buchie

1. [DEX '09] BUCHE, buchi, s. f. A doua literă din alfabetul chirilic; p. gener. literă; (de obicei la pl.) alfabet; cunoștințe elementare de scris și citit. ◊ Expr. Buchea cărții = exact ca în carte; în chip mecanic. A fi (tot) la buchi = a fi (tot) începător (la învățătură). A nu ști buche = a nu ști nimic (la învățătură). – Din sl. buky.

2. [MDA2] buche sf [At: CANTEMIR, HR. 306 / V: buchea[1] / Pl: buchi / E: vsl боуки] 1 Numele celei de-a doua litere a alfabetului chirilic. 2 (Pex) Literă. 3 (Pex) Literă a alfabetului chirilic Si: slovă, potcoavă. 4 (Pex) Scriere. 5 (Pex; îlav) După ~ a cărții Conform regulii. 6 (Pop; îe) A nu ști ~ A nu ști nimic. 7 (Pop; îe) A spune cuiva buchile A spune cuiva părerea fără înconjur. 8 (Pan; reg) Smoc de păr sub buza de jos.

3. [DEXI] buche s.f. Nume dat celei de a doua literă din alfabetul chirilic corespunzînd sunetului „b”. ♦ Semn grafic pentru această literă (б). ♦ Gener. Literă (chirilică). Nu cunoaște nici o buchie. ◊ Buche slavonă v. slavon. ♦ (la pl.) Alfabet chirilic; literele acestui alfabet. Mama mă învăța buchile înainte de-a mă da la școală (SADOV.). ♦ Ext. Cunoștințe elementare de scris și citit. Buchea poate s-o învețe și acasă (CR.). ◊ Buchea cărții = a) exact ca în carte, reprodus mecanic; b) conform regulilor. ◊ Expr. A fi (tot) la buchi = a fi (tot) începător (la învățătură). A nu ști buche = a nu ști nimic. A fi cu buche = a se potrivi bine; a avea un tîlc, un dedesubt. Taci, că-i cu buche, l-am potcovit bine... (CR.). A spune cuiva buchile = a spune cuiva părerea direct, fățiș. Numai să-l întîlnească, îi va spune ea buchiile (AGÂR.). • pl buchi, -chii și buchea s.f. /<sl. veche боукꙑ.

4. [CADE] BUCHE, ‼ BUCHI sf. 🖋 1 Slova Б din alfabetul cirilic: nu străbătuserăm încă în adîncimile tainicului buchi-az: ba (SLV.) ¶ 2 pr. ext. figurat Slovă, literă: puneau cît mai puține buchi... ca să facă economie de timp și de hîrtie (I. -GH.) ¶ 3 pl. Alfabetul (în spec. cirilic): buchile slovenéște le-au făcut singur sf. Constantin (PRV. -MB.); învață buchile pe de rost, ca să le știi poimîne (NEGR.) ¶ 4 Carte scrisă cu cirilice: știa mai ales să tîlcuească de minune buchile bătrînești (GRIG.) ¶ 5 Scrisul și cititul, elementele începătoare ale scrisului și cititului: nu prea am învățat buche (CAR.) ¶ 6 Fig. Nimic: nu știe ~, nu știe două buchi, nu știe nimic; nu știe să descurce două buchi la giudecătorie (ALECS.) [vsl. buky].

5. [DLRLC] BUCHE, buchi, s. f. A doua literă din alfabetul chirilic (de care s-au servit romînii pînă pe la mijlocul secolului al XIX-lea); p. ext. (de obicei la pl.) litere, alfabet, rînduri scrise. Plînge dascălul, pierde șirul buchilor și începe a încurca răspunsurile slujbei. GALAN, Z. R. 59. Mama mă învăța buchile înainte de-a mă da la școală. SADOVEANU, P. M. 54. Ochii... m-au lăsat de tot... nu mai văd de loc buchile. REBREANU, R. I 106. Mă puse întîi la buchi. NEGRUZZI, S. I 247. ◊ Expr. (În legătură cu verbele «a învăța», «a recita», «a ști» etc.) Buchea cărții = (a învăță etc.) exact ca în carte, în chip mecanic, fără interpretare personală. ♦ Elemente rudimentare de învățătură; scris-citit. A mai învățat... și vreo trei buchi. SLAVICI, O. I 312. Citit-am cum este rostul; vezi bine că nu-n zadar Am tot învățat la buche. Sînt dascăl! Sînt cărturar. HASDEU, R. V. 29. ◊ Expr. A fi (tot) la buchi = a fi începător în ale învățăturii. A nu ști buche = a nu ști nimic. A fi cu buche = a se potrivi bine, a se nimeri cum trebuie; a fi cu tîlc, a avea un dedesubt. Taci, că-i cu buche, l-am potcovit bine... De nu cumva s-ar răzgîndi. CREANGĂ, P. 41. – Variante: buchea, buchele (CREANGĂ, A. 104), buchie, buchii (CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 159, 2/2), s. f.

6. [DLRM] BUCHE, buchi, s. f. A doua literă din alfabetul chirilic; p. ext. literă; alfabet; cunoștințe elementare de scris și citit. ◊ Expr. Buchea cărții = exact ca în carte; în chip mecanic. A fi (tot) la buchi = a fi (tot) începător (în ale învățăturii). A nu ști buche = a nu ști nimic. [Var.: buchea, buchie s. f.] – Slav (v. sl. buky).

7. [Șăineanu, ed. VI] buche f. 1. a doua literă a alfabetului slav; 2. pl. alfabetul cirilic, slove: nu știe buchile; 3. (ironic) știință, învățătură: bucheaua poate s’o învețe și acasă cine vrea CR.; 4. fig. pont: taci că-i cu buche, l’am potcovit bine CR. [Slav. BUKI, literă, litera b].

8. [Scriban] búche f. (vsl. buky, bukŭ, fag, litera B, d. got. bôka, literă, germ. buch, carte, buche, fag. De aicĭ și Bucovina „făget”). Vechĭ. Azĭ. fam saŭ iron. Litera B chirilică. Literă, slovă (maĭ ales chirilică). A învăța buchea cărțiĭ, a învăța (o lecțiune) cuvînt cu cuvînt. A fi buche, a fi bucher, ignorant, prost.

9. [MDA2] buchea sf vz buche

10. [DEXI] buchea s.f. v. buche.

11. [DLRLC] BUCHEA s. f. v. buche.

12. [DLRLC] BUCHIE s. f. v. buche.

13. [DOOM 3] buche s. f., art. buchea, g.-d. art. buchii; pl. buchi

14. [DOOM 2] buche s. f., art. buchea, g.-d. art. buchii; pl. buchi

15. [IVO-III] buche, -chi.

16. [DER] buche (buchi), s. f. – 1. A doua literă a alfabetului chirilic. – 2. Literă în general. – 3. Pic, strop, nimic. Sl. buky (Cihac, II, 30). – Der. bucher, s. m. (elev începător; novice; elev care învață mult pe dinafară); bucheri, vb. (a silabisi; a citi); bucherie, s. f. (rudimente, învățătură elementară); buchini, vb. (a silabisi); bucherisi, vb. (a silabisi); buchisi (var. buchisa), vb. (a silabisi; a învăța), ușor de confundat cu omonimul său a buchisi (< bucși); buchiseală, s. f. (lucrare școlară); bucvar (var. bu(c)far, buhvar(iu)), s. n. (înv.; caiet, carte). Pentru buchini și var. bughini, bunghini (care ajung să însemne „a lucra cu caznă, stricîndu-și vederea, în poziția caracteristică a celui care învață”, interpretat greșit de Tiktin plecînd de la fr. bouquiner, cf. Graur, BL, VI, 141.

17. [Argou] a nu ști o boabă / o boacă / o buche expr. 1. a nu ști nimic, a fi complet ignorant. 2. a fi necultivat / neșcolit.

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [DEX '09] TRADUCĂTOR, -OARE, traducători, -oare, s. m. și f. Persoană care traduce (un […]
1. [DEX '09] TRADUCȚIE, traducții, s. f. (Înv.) Traducere. – Din fr. traduction, lat. traductio. […]
1. [DEX '09] TRADUCȚIE, traducții, s. f. (Înv.) Traducere. – Din fr. traduction, lat. traductio. […]
1. [DEX '09] GRĂUNTE, grăunți, s. m. 1. Sămânța unor plante, mai ales a cerealelor; […]
[DE] TRADUTTORE, TRADITORE (it.) traducător, trădător – Joc de cuvinte având sensul că transpunerea dintr-o […]
1. [dexonline] TRAFALET, trafaleți s. m. (nerecomandat pl. și trafalete / trafaleturi, s. n.) Unealtă […]
1. [MDA2] traficare sf [At: CANELLA, V. 285 / Pl: ~cări / E: trafica] (Rar) […]
1. [DEX '09] TRAFORAJ, traforaje, s. n. 1. Procedeu de ornamentare, constând în decuparea unei […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro