1. [DEX '09] BUBUITURĂ, bubuituri, s. f. Bubuit. [Pr.: -bu-i-] – Bubui + suf. -tură.
2. [MDA2] bubuitură sf [At: ISPIRESCU, L. 99 / P: ~bu-i ~ / Pl: ~ri / E: bubui + -tură] Bubuit.
3. [DEXI] bubuitură s.f. Bubuit. Se aud bubuituri în ușa compartimentului (CAR.). ♦ Ext. Împușcătură. Bubuiturile tunurilor se auzeau tot mai aproape. • sil. -bu-i-. pl. -i. /bubui + -tură.
4. [CADE] BUBUITURĂ (pl. -turi) sf. Bubuit scurt de tunet sau de tun: se auziră niște pocnete și tunete, bubuituri și duduituri îngrozitoare (ISP.); pr. anal.: se aud bubuituri în ușa compartimentelor (CAR.) [bubui].
5. [DLRLC] BUBUITURĂ, bubuituri, s. f. Zgomot scurt, înfundat și puternic; bubuit. O bubuitură înfundată și un zornăit de sticlă spartă curmară vorbăria. PAS, L. I 19. Se aud bubuituri în ușa compartimentului. CARAGIALE, O. II 162. Se auziră niște... bubuituri și duduituri îngrozitoare, ca de tunet. ISPIRESCU, L. 99. ♦ Împușcătură. Cîte zece încărcături de fiecare [pușcă]; în totul lui tot, patruzeci de bubuituri în fiecare zi. SADOVEANU, Z. C. 330. – Pronunțat: -bu-i-.
6. [DLRM] BUBUITURĂ, bubuituri, s. f. Bubuit. – Din bubui + suf. -(i)tură.
7. [Șăineanu, ed. VI] bubuitură f. bubuit prelungit.
8. [Scriban] bubuitúră f., pl. ĭ. Zgomot de tunet orĭ de descărcărĭ de tunurĭ, detunătură.
9. [DOOM 3] bubuitură (desp. -bu-i-) s. f., g.-d. art. bubuiturii; pl. bubuituri
10. [DOOM 2] bubuitură (-bu-i-) s. f., g.-d. art. bubuiturii; pl. bubuituri
11. [GTA] BUBUITURĂ SONICĂ bang sonic (v.)
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL