1. [DEX '09] BRĂȚIȘOR, brățișoare, s. n. Diminutiv al lui braț. – Braț + suf. -ișor.
2. [MDA2] brățișor sn [At: BIBLIA (1688), 37312 / Pl: ~oare / E: braț1 + -ișor] 1-2 (Șhp) Braț (mic) Si: (reg) brățucă (1-2).
3. [DEXI] brățișor s.n. (pop.) Dim. al lui braț. • pl. -oare. /braț + -ișor.
4. [CADE] BRĂȚIȘOR (pl. -oare) sn. dim. BRAȚ1.
5. [DLRLC] BRĂȚIȘOR, brățișoare, s. n. (Rar) Diminutiv al lui braț (l). Fă-mă, doamne, lemn de tufă Să mă taie mîndra furcă. Să mă ducă-n șezătoare, Să mă ție-n brățișoare. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 368.
6. [DLRM] BRĂȚIȘOR, brățișoare, s. n. Diminutiv al lui braț.
7. [DOOM 3] brățișor s. n., pl. brățișoare
8. [DOOM 2] brățișor s. n., pl. brățișoare
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL