1. [MDA2] brăzdare sf [At: DA / Pl: ~dări / E: brăzda + -re] 1 Tragere de brazde cu plugul Si: brăzdat1 (1). brăzdătură (2). 2 Lăsare de dâre în urma roților, a corăbiilor etc. Si: brăzdat (2), brăzdătură (3). 3 Ridare.
2. [DEXI] brăzdare s.f. Acțiunea de a (se) brăzda și rezultatul ei. • pl. -ări. /v. brăzda.
3. [DEX '09] BRĂZDA, brăzdez, vb. I. Tranz., absol. și refl. 1. Tranz. și absol. A trage brazde (1) cu plugul; a brăzdui. 2. Tranz. și absol. (Despre roți, corăbii etc.) A lăsa urmă, dâră. 3. Tranz. și refl. Fig. (Despre fața omului) A (se) zbârci, a (se) cuta, a (se) rida. 4. Tranz. Fig. (Despre ape curgătoare, forme de relief etc.) A străbate dintr-o parte în alta, de la un capăt la altul o regiune, o țară. – Din brazdă.
4. [DEX '09] BRĂZDAR, brăzdare, s. n. 1. Parte componentă a plugului, care taie brazda (1) în plan orizontal. 2. Parte constitutivă la mașinile de semănat, care introduce semințele în pământ. – Brazdă + suf. -ar.
5. [MDA2] brăzda vt [At: (a. 1703) URICARIUL XVI, 45 / V: ~di, ~dui, brez~, brezdui / E: brazdă] 1 A trage brazde (cu plugul). 2 (Pan; d. roată, corabie etc.) A lăsa urme sau dâre. 3 (În legătură cu fața) A rida. 4 (Spc; îe) A trage întâia ~dă A face începutul. (Fig; îvp) A atinge (pe cineva) cu vorba Si: a ofensa.
6. [MDA2] brăzdar sn [At: DA / Pl: ~e / E: brazdă + -ar] 1 Fier al plugului care trage brazdele în pământ. 2 Parte la mașinile de semănat care introduce semințele în pământ.
7. [MDA2] brăzdi v vz brăzda
8. [MDA2] brăzdui v vz brăzda
9. [MDA2] brezda v vz brăzda
10. [MDA2] brezdui v vz brăzda
11. [DEXI] brăzda vb. I. 1 tr. A trage brazde cu plugul; (reg.) a brăzdui. ◊ (abs.) Sculîndu-se... plugarul, a înjugat și a început din nou a brăzda (SADOV.). 2 tr. (compl. indică dîre, urme etc.) A lăsa, a face. Barca brăzda urmele (SADOV.). ♦ (despre fulgere) A lăsa o urmă luminoasă pe cer. Fulgerele scăpărau neîntrerupt, brăzdînd cerul (MIH.). ◊ Fig. Vorbele i-au brăzdat adînc sufletul. 3 tr., refl. Fig. A (se) zbîrci, a (se) cuta, a (se) rida. Ridurile îi brăzdau fața. 4 tr. Fig. (despre ape curgătoare, forme de relief, vehicule etc.) A străbate un teritoriu de la un capăt la altul (în întregime). Pîrîul brăzda cîmpul. • prez.ind. -ez. /brazdă + -a.
12. [DEXI] brăzdar s.n. 1 Fierul lat al plugului care taie brazda în plan orizontal. Plug cu trei brăzdare. 2 Parte componentă la mașinile de semănat, care introduce semințele în sol. • pl. -e. /brazdă + -ar.
13. [CADE] BRĂZDA (-dez) vb. tr. 1 🚜 A trage brazde cu plugul: pluguri, rarițe, brăzdau pămîntul, parcă n’ar fi fost sdravăn (ISP.) ¶ 2 pr. anal. A face crestături adînci cu cuțitul, cu un obiect tăios ¶ 3 A lăsa urme adînci în pămînt (vorb. de roatele carului) sau pe suprafața apei (vorb. de o corabie); vorb. de fulger: fulgerele brăzdează cerul (LUNG.) ¶ 4 Fig. A săpa sbîrcituri (pe obraji).
14. [CADE] BRĂZDAR (pl. -are) sn. 🚜 Fierul cel lat al plugului care taie brazda pe dedesubt (🖼 587).
15. [DEX '98] BRĂZDA, brăzdez, vb. I. Tranz., absol. și refl. 1. Tranz. și absol. A trage brazde (1) cu plugul; a brăzdui. 2. Tranz. și absol. (Despre roți, corăbii, fulgere etc.) A lăsa urmă, dâră. 3. Tranz. și refl. Fig. (Despre fața omului) A (se) zbârci, a (se) cuta, a (se) rida. 4. Tranz. Fig. (Despre ape curgătoare, forme de relief etc.) A străbate dintr-o parte în alta, de la un capăt la altul o regiune, o țară. – Din brazdă.
16. [DLRLC] BRĂZDA, brăzdez, vb. I. Tranz. (Folosit și absolut) 1. A trage brazde cu plugul. Sculîndu-se îndată după aceea plugarul, a înjugat și a început din nou a brăzda. SADOVEANU, D. P. 118. Să pui plugul să brăzdez Unde-o fi cîmpul mai des. TEODORESCU, P. P. 289. ◊ Fig. Guvernul bolșevic a brăzdat Rusia țaristă de altădată cu lanțuri de fabrici. SAHIA, U.R.S.S. 80. 2. (Despre roți, corăbii etc.) A lăsa dîră, urmă; a face făgaș, pîrtie. Noroiul era... adînc și brăzdat de roțile carelor. DUMITRIU, B. F. 64. Barca brăzda undele și sara cobora caldă, plină de taină. SADOVEANU, O. 1 105. Mama- pădurilor... trecea peste apă cu piuă cu tot și-i brăzda fața în dealuri. EMINESCU, N. 8. ♦ (Despre fulger) A lăsa dîră luminoasă, a străbate luminînd (bolta cerească). Orbitoare, fulgerele scăpărau neîntrerupt, brăzdau cerul de smoală în linii frînte de foc. MIHALE, O. 506. Mari fulgere brăzdează cerul, aprinzînd incendii albastre, care durează cîteva clipe. STANCU, U.R.S.S. 174. ♦ Refl. Fig. (Despre fața omului) A se încreți, a se zbîrci, a face cute. Fața i se brăzdase adînc de întristare. DUMITRIU, B. F. 133. – Variantă: (regional) brezda (RETEGANUL, P. IV 18) vb. I.
17. [DLRLC] BRĂZDAR, brăzdare, s. n. Fierul plugului (montat pe bîrnă, sub cormană) care taie brazda; ferul-mare, fierul-lat, fier brăzdător. Toate plugurile ară. Și cu cîte trei brăzdare taie cîmpul fiecare. CONTEMPORANUL, S. II, 1950, nr. 184, 5/5. Cu fiecare drum al tractorului, pe lățimea celor cinci brăzdare, pămîntul era meieu întors, alăturat fîșie cu fășie întinderii negricioase. MIHALE, O. 212.
18. [DLRLC] BREZDA vb. I v. brăzda.
19. [DLRM] BRĂZDA, brăzdez, vb. I. Tranz. 1. A trage brazde cu plugul. 2. (Despre roți, corăbii, fulgere etc.) A lăsa urmă, dîră. ♦ Refl. Fig. (Despre fața omului) A se zbîrci. – Din brazdă.
20. [DLRM] BRĂZDAR, brăzdare, s. n. Fierul plugului care taie brazda. – Din brazdă + suf. -ar.
21. [Șăineanu, ed. VI] brăzdà v. 1. a trage brazda cu plugul; 2. fig. a pătrunde: aceste vorbe au brăzdat adânc inima norodului CR.; 3. a străbate în toate direcțiunile, a despica: fulgerele brăzdau cerul.
22. [Șăineanu, ed. VI] brăzdar n. fierul cel lat al plugului care taie brazda pe dedesubt: brăzdarul e partea cea mai folositoare și mai neapărată a plugului.
23. [Scriban] brăzdár n., pl. e (d. brazdă). Botu cu care plugu taĭe pămîntu. (El e format de bîrsă la stînga și cormană la dreapta).
24. [Scriban] brăzdéz v. tr. (d. brazdă). Trag brazde. Fig. Străbat: fulgerele brăzdaŭ ceru, corăbiile brăzdează marea. Las urme: suferința-ĭ brăzdase fața. Ating, emoționez: vorba asta i-a brăzdat inima. – Și îmbrăzdez (sud).
25. [DOOM 3] brăzda (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. brăzdez, 3 brăzdează; conj. prez. 1 sg. să brăzdez, 3 să brăzdeze
26. [DOOM 3] brăzdar s. n., pl. brăzdare
27. [DOOM 2] brăzda (a ~) vb., ind. prez. 3 brăzdează
28. [DOOM 2] brăzdar s. n., pl. brăzdare
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL