1. [MDA2] brânzeturi smp [At: DA / E: brânză + -et] 1 Sortimente de brânză. 2 Loc unde se vând brânzeturile (1).
2. [Șăineanu, ed. VI] brânzeturi n. pl. 1. diferite soiuri de brânză; 2. mâncări cu brânză. [Colectiv analogic din brânză].
3. [DEX '09] BRÂNZĂ, s. f., (2) brânzeturi, s. n. 1. S. f. Produs alimentar obținut prin coagularea și prelucrarea laptelui. ◊ Expr. (Fam.) A nu fi nicio brânză (de cineva) = a nu fi bun de nimic. (Fam.) A nu face nicio brânză = a nu realiza nimic; a nu fi bun de nimic. (Pop.) (Ducă-se sau du-te etc.) opt cu-a brânzei sau opt (și) cu-a brânzei nouă, se zice când scapi (sau dorești să scapi) de o persoană supărătoare. 2. S. n. Sortiment de brânză (1), de cașcaval etc. – Et. nec.
4. [MDA2] brânză sf [At: NECULCE, ap. LET. II, 248/19 / E: nct] 1 Produs alimentar obținut din lapte fiert și închegat. 2 (Îvp; îe) A nu fi de nici o ~ A nu fi bun de nimic. 3 (Pfm; îe) A nu face nici o ~ A nu face nici o ispravă. 4 (Pop; îe) ~a bună se face la stână Fiecare lucru trebuie făcut la locul și la timpul său. 5 (Pop; îe) S-a împuțit ~ a S-a stricat prietenia. 6 (Îvp; îe) Unde-i ~ nu-i bărbânță Când ai una, îți lipsește alta. 7 (Pop; îe) S-a băgat ~ a-n putină S-a terminat. 8 (Pfm; îc) Zgârie ~ Zgârcit. 9 (Îs) Săptămâna ~ zei A opta săptămână înainte de Paști, în care se mănâncă lactate. 10 (Îs) Lăsatul de ~ Lăsata-secului de Paști, înainte de Săptămâna brânzei. 11 (Pop; îs) Duminica ~ zei Lăsata-secului. 12 (Pfm; îe) (Ducă-se) opt cu-a ~ zii nouă Se spune când scapi (sau dorești să scapi) de o persoană supărătoare. 13 (Pop; îc) ~ de iepure Lucru imposibil. 14 (Bot; îc) -za-iepurelui Plantă nedefinită mai îndeaproape. 15 (Bot; reg; îc) ~ za vacii Untișor (Ficaria verna). 16 Dans țărănesc nedefinit mai îndeaproape. 17 Melodie după care se execută acest dans.
5. [DEXI] brînză s.f. 1 Produs alimentar obținut prin prelucrarea și coagularea (cu ajutorul cheagului) a laptelui. O străchinioară de brînză cu smîntînă (CR.). ◊ zic. Frate, frate (dar) brînză e pe bani. Brînză bună în burduf de cîine, se spune despre cineva care are calități dar nu se străduiește să și le pună în valoare. ◊ Brînză frămîntată = brînză preparată din caș de oaie dospit, stors de zer, frămîntat și sărat, (bis.) Duminica lăsatului de brînză sau duminica brînzei = ultima duminică în care se mai mănîncă produse din lapte, înaintea începerii postului mare. Săptămîna brînzei v. săptămînă. Sîmbăta brînzei v. sîmbătă. ◊ expr. A nu fi nici o brînză (de cineva) = (despre oameni) a nu fi bun de nimic. A nu face nici o brînză = a) a nu realiza nimic; b) a nu fi bun de nimic. Asta e altă brînză = aceasta este altceva, (vulg.) Du-te în brînză, se spune cînd dorești să scapi de o persoană sîcîitoare. A strica (sau a împuți) brînză (cu cineva) = a se supăra, a rupe prietenia cu cineva. A-i ieși brînză în barbă v. barbă. A se alege brînză din zerv. zer. ◊ Compuse: (fam.; subst. invar.) zgîrie-brînză = (om) zgîrcit; brînză-de-iepure = halva. 2 (la pl; în forma „brînzeturi”) Sortimente variate de brînză, de cașcaval etc. ♦ Loc unde se vînd sortimente de brînză. A cumpărat pîine și apoi s-a dus la brînzeturi. 3 (bot.; reg.) Untișor (Ranunculus ficaria). 4 (pop.) Numele unui dans țărănesc. ♦ Melodie după care se execută acest dans. • pl. -eturi. /probabil cuv. autoh.
6. [CADE] BRÎNZĂ sf. 1 🐑 Laptele de oaie, de capră, de bivoliță sau de vacă, închegat, stors, frămîntat și sărat, păstrat apoi în burdușe, în putini, în coajă de brad, etc. sau îndesat în calapoade spre a-i da o formă specială; după felul laptelui, se deosebește: ~ de oaie, ~ de capră; ~ după anotimp: ~ vară (numită Trans. și ~ mare) și ~ de toamnă (numită Trans. și ~ mică); după modul de preparațiune: ~ de burduf sau ~ ungurească, îndesată în burduf de oaie sau în bășici (de porc sau de bou); ~ de brad, păstrată în coșulețe de coajă de brad; ~ de putină, ~ de brădoaie sau ~ tare, îndesat în putini ce se acopere cu pămînt sau se îngroapă în celar, ca să nu se răsufle brînza; ~ moale, sau ~ degerată, care se face mai ales toamna din caș proaspăt, tăiat mărunt și băgat în putini bine astupate; ~ sburată 👉 SBURAT; ~ de Brăila = TELEMEA; = a se face ~, a se corăsli, a se strica (vorb. de lapte); proverb: ~ bună în burduf de cîine, se zice despre un om cu carte, cu o stare socială însemnată, dar lipsit de caracter; proverb: cînd e ~, nu-i bărbință, cînd ai de unele, îți lipsesc altele; proverb: frate, frate, brînza-i pe bani, la negoț, în afaceri, cînd e vorba de bani, nu se ține seama de legăturile de familie, fie-care trebue să plătească; familiar: la anul cu ~, niciodată; familiar: m’ai umplut de ~, mare ispravă ai făcut! n’ai făcut nici o scofală, nu mi-ai adus nici un folos; familiar: a nu face (nici o) ~cu cineva, a nu face nici o ispravă cu cineva; familiar: nu e nici o ~ de el, nu e bun de nimic, nu e de nici o treabă; familiar: a se duce opt (sau nouă) cu a brînzii (sau opt, și cu a brînzii nouă), a pleca și să nu mai vie, și să nu se mai întoarcă vreodată: să-i tragem o tăvăleală să se ducă nouă cu a brînzii (DLVR.) ¶ 2 📆 Săptămîna brînzii, săptămîna albă (👉 ALB); Dumineca brînzii, Dumineca din săptămîna albă; lăsatul de ~, cea din urmă zi a săptămînei albe.
7. [CADE] BRÎNZETURI sf. pl. col. BRÎNZĂ Diferite soiuri de brînză.
8. [CADE] CÎINE (Mold. Tr.-Carp. CÎNE sm. 1 🐒 Animal domestic, foarte inteligent, supus și credincios omului; după specii și rase, poartă diferite numiri: ~ ciobănesc (🖼 1249); ~ de vînat; ~ de Teranova (🖼 1248), bernardin, boldeiu brac, buldog, copoiu, coteiu, dulău, fox(terier), mops, mozoc, ogar, prepelicar, zăvod etc.; ~ lup, varietate de cîine care are înfățișarea unui lup; (P): ~le care latră nu mușcă, nu toți aceia cari fac mai multă gură sînt cei mai primejdioși; din coadă de ~, sită de mătase nu se face, dintr’un lucru prost, dintr’un om mojic, nu poți face ceva bun; nu e numai un ~ scurt la coadă, se zice cînd cineva caută să identifice o persoană numai după aparență, după unele trăsături pe care le au și alții; și ~le iese din iarnă, dar numai pielea lui o știe, se zice cînd cineva a izbutit să săvîrșească un lucru, să scape dintr’o nevoie, dar cu multe necazuri și cu pierderi însemnate; vîntul bate, cîinii latră, gura lumii, bîrfelile, înjurăturile, etc. nu mă pot atinge; trăesc ca ~le cu pisica, nu se învoesc de loc unul cu altul, o duc tot cu ceartă și bătaie; a tăia cîinilor frunză, a umbla fără rost, fără a face ceva; a-i mînca cîinii din traistă (CRG.), a fi un netrebnic; sat fără cîini, țară, loc, casă unde fie-care face ce-i place, fără să-i pese de nimeni și de nimic; 👉 ALBIE, APĂ, BRÎNZĂ, LĂTRA, OGAR ¶ 2 Ⓕ Om rău la inimă: atîta am avut, pe Lixandru, și mi l-au mîncat cîinii ăștia (BR.-VN.) ¶ 3 F Porc de ~, om rău din cale afară, cu inima împietrită ¶ 4 💫 CÎINELE-MARE și CÎINELE-MIC, două constelațiuni numite de popor „dulăul” și „cățelul” (OT.) (🖼 1250) ¶ 5 🐦 Bucov. ~ -TĂTĂRESC -NAGÎȚ; după legendă, Tătarii ar fi dresat aceste păsări; slujindu-se de ele spre a se descoperi, în timpul năvălirilor lor, pe Românii ce se ascundeau ¶ 6 🐙 Mold. Bucov. CÎINELE-BABEI1, larva mai multor specii de fluturi (MAR.) (🖼 1251): --CÎINELE-BABEI2, mic crustaceu care trăește prin locurile umede și întunecoase, prin pivniți, etc.; numit și „molie” sau „mîța-popii” (Oniscus asellus) (🖼 1252) ¶ 7 🌿 IARBA-CÎINELUI, plantă ierboasă, cu frunzele păroase, numită și „pir-gros” sau „curcubeu” (Cynodon dactylon) (🖼 1253) ¶ 8 🌿 LAPTELE-CÎINELUI, numele a mai multor specii de Euphorbia, 👉 ALIOR, AIOR, LAPTELE-CUCULUI, LAPTELE-LUPULUI ¶ 9 🌿 LEMNUL-CÎINELUI 👉 LEMN-CÎINESC ¶ 10 🌿 LIMBA-CÎINELUI – ARĂRIEL ¶ 11 Cîine-cîinește, loc. adv. Cu mare greu, mai mult în silă: și d’abia, cîine-cîinește, putu să urnească din loc acea murdărie (ISP.) [lat. canis, canem].
9. [DEX '98] BRÂNZĂ, (2) brânzeturi, s. f. 1. Produs alimentar obținut prin coagularea și prelucrarea laptelui. ◊ Expr. (Fam.) A nu fi nici o brânză (de cineva) = a nu fi bun de nimic. (Fam.) A nu face nici o brânză = a nu realiza nimic; a nu fi bun de nimic. (Pop.) (Ducă-se sau du-te etc.) opt cu-a brânzei sau opt (și) cu-a brânzei nouă, se zice când scapi (sau dorești să scapi) de o persoană supărătoare. 2. (La pl.) Diferite sortimente de brânză (1), de cașcaval etc. – Et. nec.
10. [DLRLC] BRÎNZĂ, (2) brînzeturi, s. f. 1. Produs alimentar obținut prin coagularea laptelui cu ajutorul cheagului sau al unor coagulanți sintetici; se păstrează de obicei presată și sărată. Brînză de oaie. Brînză de capră. Brînză de burduf. ▭ Pe tavă se află o cană cu vin și un taler cu felii de pîine și cu bucăți de brînză. PAS, L. I 21. Nu se mai află pe lume asemenea brînză cum o face cuscrul Haralambie. SADOVEANU, N. F. 10. O străchinoaie de brînză cu smîntînă și mămăliguță erau gata. CREANGĂ, P. 10. Cînd e brînză, nu-i bărbînță v. bărbînță. Frate, frate, dar brînza-i pe bani (= în afaceri nu poate fi vorba de sentimentalism). ◊ Săptămîna brînzei v. săptămînă. ◊ Brînză de Brăila (sau albă sau murată) = caș de oaie presat și conservat în zer sărat; telemea. Brînză frămîntată = brînză preparată din caș de oaie dospit, stors de zer, frămîntat și sărat. Brînză de vacă = lapte de vacă prins și stors de zer. ◊ Expr. Brînză bună în burduf de cîine, se zice despre un om cu însușiri frumoase, care însă nu le folosește în scopuri bune. A nu face brînză cu cineva = a nu face nici o ispravă cu cineva. Alt stăpîn în locul meu nu mai face brînză cu Harap-Alb, cît îi lumea și pămîntul. CREANGĂ, P. 230. A nu face nici o brînză = a) a nu face, a nu isprăvi nimic; b) a nu fi de nici un folos, a nu fi bun de nimic, a nu face două parale. Asta e altă brînză = asta e altceva. Dar de beleaua boierilor cînd scăpăm, frățiorilor? – Asta e altă brînză. PAS, L. I 268. (Ducă-se, du-te etc., sau te duci etc.) opt cu-a brînzei sau opt și cu a brînzei nouă, se zice cînd scapi (sau dorești să scapi) de o persoană supărătoare, a cărei plecare nu o regreți. Te duci opt cu a brînzii! PANN, P. V. II 118. Brînză de iepure = (Mold.) halva; fig. lucru imposibil. 2. (Numai la pl.) Diferite feluri de brînză.
11. [DLRLC] ZGÎRIE-BRÎNZĂ s. m. invar. Zgîrcit, avar, cărpănos. Și moș Vasile era un cărpănos și-un pui de zgîrie-brînză, ca și mătușa Mărioara. CREANGĂ, A. 50.
12. [DLRM] BRÎNZĂ, (2) brînzeturi, s. f. 1. Produs alimentar obținut prin coagularea laptelui cu ajutorul cheagului sau al unor coagulanți sintetici. Frate, frate, dar brînza-i pe bani (= în afaceri nu poate fi vorba de sentimentalism). ◊ Expr. Brînză bună în burduf de cîine, se spune despre un om plin de calități, care însă nu le folosește în scopuri bune. A nu face nici o brînză = a nu face, a nu isprăvi nimic; a nu fi bun de nimic. (Ducă-se, du-te etc.) opt cu a brînzei sau opt (și) cu a brînzei nouă, se zice cînd scapi (sau dorești să scapi) de o persoană supărătoare. 2. (La pl.) Diferite feluri de brînză (1).
13. [DLRM] ZGÎRIE-BRÎNZĂ s. m. invar. Epitet dat unui om zgîrcit, avar, cărpănos. – Din zgîrie + brînză.
14. [Șăineanu, ed. VI] brânză f. 1. product din părțile solide ale laptelui închiegat ce se poate ușor fărâma cu mâna; 2. fig. treabă, procopseală: nu-i nicio brânză de el. [Vechiu termen ciobănesc atestat într’un document raguzan din 1356: brençe, caseus valachicus: probabil după numele orășelului Brienz, unde se făcea acest fel de brânză (cf. nemț. BRINSENKÄSE)].
15. [Șăineanu, ed. VI] sgârie-brânză m. 1. Mold. negustoraș pârlit: un puiu de sgârie-brânză CR.; 2. om sgârcit.
16. [Scriban] brînză f., pl. inuz. e (met. din lat. zaberna, din care pe de o parte, s’a făcut zăgîrnă, torbă de pus brînza la scurs, ĭar pe de alta *zbîrnă, apoĭ brînză, de unde și ung. brindza, slovac. și rut. bryndza, pol. brendza. Tot așa: rus. dial. panér, brînză, it. „paner”; lat. mántĭca, desag., sp. manteca, unt; rom. ghivecĭ, oală și „un fel de mîncare”, saŭ cánură care la început însemna „țeavă”, apoĭ „firu înfășurat pe această țeavă”. Cp. și cu sfarog și sifon.). O substanță albă consistentă care se scoate din lapte (Cînd lașĭ laptele crud doŭă zile zile într’o oală, se formează la suprafață smîntîna. După ce ĭeĭ smîntîna cu lingura și ajungĭ la zer, puĭ oala să se’ncălzească lîngă foc, dar nu să fearbă. Astfel, brînza se întărește. Luînd oala și răsturnînd-o într’o pînză zeru se scurge, și rămîne brînză curată). Fig. Iron. A nu face brînză într’o afacere, a nu reuși. A strica brînza pe cineva, a te certa, a rupe relațiunile cu el. Nu e nicĭ o brînză de capu luĭ (orĭ de el), nu valorează nimic. V. caș, urdă, telemea.
17. [Scriban] brînzetúrĭ n. pl. Felurĭ saŭ mîncărĭ de brînză.
18. [Scriban] zgîrie-brînză s. Fam. Iron. Om zgîrcit.
19. [DOOM 3] brânzeturi (feluri de brânză) s. n. pl.
20. [DOOM 2] brânzeturi (feluri de brânză) s. n. pl.
21. [DOOM 3] brânza-iepurelui (plantă) s. f. art., g.-d. art. brânzei-iepurelui
22. [DOOM 3] brânză s. f., g.-d. art. brânzei; pl. brânze
23. [DOOM 3] brânză de iepure (lucru imposibil) (pop.) s. f. + prep. + s. m.
24. [DOOM 3] !brânză-n-sticlă (persoană zgârcită) (pop.) s. m. și f., g.-d. art. lui brânză-n-sticlă; pl. brânză-n-sticlă
25. [DOOM 3] !zgârie-brânză (pop.) (desp. -ri-e-) s. m. și f., g.-d. art. lui zgârie-brânză; pl. zgârie-brânză
26. [DOOM 2] brânza-iepurelui (plantă) s. f. art., g.-d. art. brânzei-iepurelui
27. [DOOM 2] brânză s. f., g.-d. art. brânzei
28. [DOOM 2] brânză de iepure (lucru imposibil) (pop.) s. f. + prep. + s. m.
29. [DOOM 2] brânză-n-sticlă (persoană zgârcită) s. m. și f., g.-d. lui brânză-n-sticlă; pl. brânză-n-sticlă
30. [DOOM 2] zgârie-brânză (pop.) (-ri-e-) s. m. și f., g.-d. lui zgârie-brânză; pl. zgârie-brânză
31. [DOOM] zgîrie-brînză s. m. și f. invar. (sil. -ri-e-)
32. [MDO] brînză, gen. brînzei
33. [MDO] zgîrie-brînză (i-e)
34. [IVO-III] brânză, -zei gen. a., -zeturi pl. (varietăți de brânză).
35. [IVO-III] sgârie-brânză invar.
36. [DER] brînză s. f. – Produs alimentar obținut prin prelucrarea laptelui. – Megl. brǫndză. Cuvînt care a dat naștere multor ipoteze și discuții, în general foarte divergente. Ne expunem părerea, înainte de a trece în revistă opiniile anterioare. Este cunoscut că brînza în general își primește numele fie de la locul unde se produce (penteleu, cf. sp. manchego, Villalón, și toate numele de brînzeturi fr.), sau de la forma pe care o capătă. În această ultimă categorie intră o serie întreagă de nume care desemnează brînza cu numele tiparului său. Astfel în sp. adobera, care înseamnă în același timp „tipar pentru brînză” și brînză, iar în rom. burduf, care se folosește, deși rar, cu sensul de „brînză păstrată în burduf”. În același mod, lat. formaticus, cu der. său romanic, de la forma „tipar”, gr. μανοῦρα „făcut cu mîna” și brînză; rus. paner „brînză”, față de lituan. paner „coș”; sp. manteca, port. manteiga, probabil din lat. mantica „sac”, etc. Același mod mai primitiv de a da formă brînzei, strecurînd-o totodată, este punerea laptelui prins într-un sac de in sau de cînepă, a cărei țesătură rară permite verificarea ambelor operații în același timp (asupra acestei faze a prelucrării brănzei, cf. detalii la Giuglea, Dacor., III, 573). Sacul, astăzi sedilă sau zăgîrnă, s-a numit probabil în trecut brandeum, cuvînt lat. care însemna „pînză de in” și care apare în Evul Mediu cu sensurile de „văl subțire pentru relicve”, „pînză” și „legătură, brîu” (Du Cange; Niermeyer 104). Rezultatul brandea › brînză pare normal, din punct de vedere fonetic și semantic. În plus, este posibil ca sensul cuvîntului să se fi deplasat din epoca latină de la recipient la conținut, dacă trebuie presupusă o legătură între brandea și brunda „solida” (Silos 59; cf. Meillet, s. v. brunda), cuvînt fără o explicație satisfăcătoare pînă în prezent, și care nu trebuie confundat cu brunda „caput cervi” (cf. Isodoro, XV, 1, 49; J. Sofer, Glotta, XVI, 36). Hasdeu, Cuv. Bătr., I, 190, considera cuvîntul ca fiind dac, după ce l-a împărțit (Col. Traian, 1874, 107), în bo-ransa, și i-a asimilat ultimul element cu rînză. Cipariu, Arhiv., 144, îl deriva de la un lat. *brancia, în timp ce Schuchardt, Z. vergl. Sprachf., XX, 24, se referea la numele orașului elvețian Brienz. Această idee, reluată în mod inexplicabil de DAR, este „imposibilă din punct de vedere istoric” (REW 1272). Cihac, II, 28, îl derivă din pol., greșind evident. Pascu, Beiträge, 8, a sugerat mai întîi o posibilă der. de la interjecția bîr, idee insolită, care a fost totuși preluată de Lahovary 318, cu circumstanța agravantă de a o fi combinat cu rînză, ca la Hasdeu, și de a considera cuvintele ca provenind din fondul lingvistic anterior fazei indo-europene. Tot Pascu, I, 191, și Arch. Rom., IX, 324, s-a gîndit apoi la un trac. *berenza, der. de la *ber „oaie”. După Densusianu, GS, 1, 67,este vorba de rădăcina iraniană *renc-, renz- „a stoarce, a strivi”, în vreme ce după Giuglea, Dacor., III, 573-81, ar trebui plecat de la un *brendia sau *brandia, care s-ar trage dintr-un indo-european *gurendh „a fermenta”; ideea aceasta a fost preluată de Pedersen, Lingua Posnaniensis, I (1949), 1-2. Cercetătorii mai recenți (Capidan, LL, III, 228; Hubschimdt, Alpenwörter, 25; Rohlfs, Differenzierung, 51) au tendința de a considera acest cuvînt ca un „Reliktwort” sau supraviețuitor al idiomurilor balcanice preromane. Der. brînzar, s. m. (persoană care prepară sau vinde brînză); brînzăreasă, s. f. (femeie care face sau vinde lapte); brînzărie, s. f. (loc în care se prepară brînza); brînzi, vb. (despre lapte, a se strica; a fermenta); brînzoaică, s. f. (plăcintă cu brînză); brînzoi, s. n. (Arg., cuțit); brînzos, adj. (care are multă brînză; care are consistența brînzei); îmbrînzi, vb. (Bucov., despre turmă, a paște); îmbrînzit, adj. (făcut, uns, amestecat cu brînză); brînzet, s. n. (cantitate sau sortiment de brînzeturi). Din rom. trebuie să provină ngr. πρέντζα (Murnu, Lehnwörter, 38), sb. brenca (Miklosich, Wander., 8), slov., pol. bryndza, pol. bredza, ceh. brindza (Miklosich, Wander., 10; Candrea, Elemente, 401; Berneker 93); țig. brinsa (Wlislocki 76), mag. brenza, brondza, săs. pränts, germ. dialectală Brinse(nkäse), țig. sp. brinza „carne fiartă” (Besses 39).
37. [Argou] a intra ca în brânză expr. a nu întâmpina nici o rezistență.
38. [Argou] asta-i altă brânză / căciulă / mâncare de pește / poveste expr. asta e cu totul altceva; nu are nicio legătură (cu cazul în speță)
39. [Argou] brânză, s. f. sg. (obs. peior.) secreție sedimentată a organelor genitale nespălate.
40. [Argou] brânză bună în burduf de câine expr. persoană al cărei comportament îi umbrește calitățile.[1]
41. [Argou] mare brânză / rahat expr. (iron.) fleac, lucru lipsit de importanță.
42. [Argou] săptămâna brânzei expr. (pop.) perioadă de intensă activitate erotică.
43. [DAR] zgârie-brânză s.m. (pop.) 1. negustoraș pârlit. 2. om zgârcit.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL