1. [DEX '09] BÂRNEȚ s. n. v. brâneț.
2. [MDA2] bârneț sn vz brâneț
3. [Șăineanu, ed. VI] bârneț n. Mold. ața cu care țăranul își leagă ciorapii sau ițarii. [Diminutiv din brâu].
4. [DEX '09] BRÂNEȚ, brânețe, s. n. 1. (Pop.) Cingătoare (îngustă și lungă) cu care se încing femeile peste catrință. 2. Brăcinar. [Var.: bârneț s. n.] – Brâu + suf. -eț.
5. [MDA2] bârneață sf vz brâneț
6. [MDA2] brâneț sn [At: SEVASTOS, N. 395b/10 / V: bârneț, bârneață, gârnețe / Pl: ~e / E: brâne + -eț] 1 (La portul bărbătesc al țăranilor) Brăcinar. 2 (Pan; rar) Fâșie de pământ. 3 (La portul femeiesc) Cingătoare (îngustă și lungă) de pus peste catrință Cf bete, brâuleț, frânghie. 4 (Pex; reg) Ștergar îngust de in sau de cânepă, brodat cu flori cu care se decorează icoanele. 5 (Reg) Scutec pentru copiii nou-născuți Si: fașă. 6 (Reg) Baieră la traistă. 7 (Înv) Cingătoare pentru sabie.
7. [MDA2] burnețe[1] sfp vz brâneț
8. [MDA2] gârneț2[1] sm vz brâneț
9. [DEXI] bîrneață s.f. v. brîneț.
10. [DEXI] bîrneț s.n. v. brîneț.
11. [DEXI] brîneț s.n. (pop.) 1 Cingătoare (îngustă și lungă) cu care se încing femeile peste catrință. 2 Cingătoare purtată de țărani la ițari. • pl. -e. și bîrneață s.f, bîrneț s.n. /brîu + -eț.
12. [CADE] ❍BÎRNEȚ (pl. -ețe) sn. Mold. 1 👕 Ață, șiret, găitan, ce se vîră prin bata cioarecilor, ițarilor sau izmenelor, și care, trăgîndu-se, face ca aceste vestminte să fie strînse la șolduri ¶ 2 fig.: un ~ de moșie (ZNN.), o sfoară, o fășie de pămînt ¶ 3 pl. 👕 Betele, cingătoarea cu care se încing femeile de la munte peste catrință: Vinde, maică, două rețe Și îmi cumpără bîrnețe, Bîrnețe în patru ițe Și cămașă cu altiță (MAR.) [brîu].
13. [CADE] *BRÎNEȚ = BÎRNEȚ.
14. [DLRLC] BÎRNEAȚĂ s. f. v. bîrneț.
15. [DLRLC] BÎRNEȚ, bîrnețe, s. n. 1. (Mai ales la pl.) Cingătoare îngustă, artistic lucrată, cu care se încing femeile peste catrință. V. bată, brîuleț. Vinde, maică, două rețe (=rațe) Și îmi cumpără bîrnețe. MARIAN, S. 26. 2. Brăcinar. Bîrneț de ibrișin. – Variantă: bîrneață s. f.
16. [DLRLC] BRÎNEȚ s. n. v. bîrneț.
17. [DLRM] BÎRNEȚ, bîrnețe, s. n. Cingătoare îngustă cu care se încing femeile peste catrință. ♦ Brăcinar. – Din bîrne (pl. lui bîrnă) + suf. -eț.
18. [Șăineanu, ed. VI] brâneț n. V. bârneț.
19. [Scriban] bîrneáță f., pl. ețe și bîrnéț n., pl. e (d. brîŭ, brîne). Brînișor, cingătoare (ascunsă orĭ vizibilă) a izmenelor țărăneștĭ, a ițarilor ori a catrințeĭ: mijlocu strîns de birneață roșie (Sadov. VR. 1911, 3, 338). v. fotă.
20. [DOOM 3] !bârneț (reg.) s. n., pl. bârnețe
21. [DOOM 2] bârneț v. brâneț
22. [DOOM 2] brâneț (pop.)/bârneț (reg.) s. n., pl. brânețe/bârnețe
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL