1. [DEX '09] BRÂNCUȚĂ, brâncuțe, s. f. 1. Plantă erbacee cu tulpina păroasă și cu flori galbene (Sisymbrium officinale). 2. Plantă erbacee cu flori mici, galbene, folosită în medicină (Nasturtium palustre). – Brâncă1 + suf. -uță.
2. [MDA2] brâncuță sf [At: LM / V: brăn~, bruncruț, bruncuț, brun~ / Pl: ~țe / E: brâncă1 + -uță] (Reg) 1 Brâncă (mică). 2 (Bot; îc) ~a-voinicului Voinicică (Sisimbrium austriacum). 3 (Bot; îc) ~-de-pisică Sulițică (Dorycnium herbaceum). 4 (Bot) Planta ierboasă Sisymbrium officinale Si: frunza-voinicului, sămcuță. 5 (Bot) Rapiță sălbatică (Brassica napus). 6 (Bot; șîs – voinicească, brun~ de apă) Năsturel (Nasturtium officinalis). 7 (Bot) Bobilnic (Orabandre ramosa).
3. [Șăineanu, ed. VI] brâncuță f. Tr. plantă numită obișnuit năsturel. [Alterațiune populară din germ. Brunnenkresse].
4. [MDA2] brăncuță sf vz brâncuță
5. [MDA2] bruncruț sm vz brâncuță
6. [MDA2] bruncuță sf vz brâncuță
7. [DEXI] brîncuță s.f. (bot.) 1 Plantă erbacee din familia cruciferelor, cu tulpina păroasă și cu florile mici, galbene (Sisymbrium officinale). 2 Plantă erbacee cu florile mici, galbene, folosită în medicină (Nasturtium officinale); năsturel. • pl. -e. /brîncă1 + -uță.
8. [CADE] BRÎNCUȚĂ2 (pl. -țe) sf. 🌿 1 Plantă ierboasă din fam. cruciferelor, numită și „bruncuță”, „burnicruț”, „frunza-voinicului” și „sămcuță”; are tulpina păroasă și florile galbene; crește mai ales prin dărâmături și pe locurile sterile (Sisymbrium officinale) (🖼 603) ¶ 2 Plantă din aceeași familie, cu florile mici, galbene, care crește pe lîngă bălți și pe locurile umede; e cunoscută și sub numele de „rapiță-sălbatică”; se întrebuințează în medicină ca antiscorbutic șí pentru curățirea sîngelui (Nasturlium palustre) (🖼 604) ¶ 3 NĂSTUREL [germ. Brunnenkresse + brîncă].
9. [CADE] BRÎNCUȚĂ1 (pl. -țe) sf. 1 dim. BRÎNCĂ1 ¶ 2 🌿 NAPI-SĂLBATICI ¶ 3 🌿 ~-DE-PISICĂ = SULIȚICĂ.
10. [CADE] BRUNC(R)UȚ sm. 🌿 = BRÎNCUȚĂ2.
11. [CADE] BRUNCUȚĂ sf. (CODR.) 🌿 = BRÎNCUȚĂ2.
12. [DLRM] BRÎNCUȚĂ, brîncuțe, s. f. 1. Plantă erbacee cu tulpina păroasă și cu flori galbene (Sisymbrium officinale). 2. Plantă erbacee cu flori mici, galbene, folosită în medicină (Nasturtium palustre). – Din brîncă1 + suf. -uță.
13. [Scriban] 2) brîncúță f., pl. e (acomodat din germ. brunnenkresse). Măcriș de baltă (nasturtium officinale).
14. [Scriban] 1) brîncúță f., pl. e (d. brîncă 1). Frunza voiniculuĭ, o plantă cruciferă cu flori micĭ galbene (sisymbrium officinale).
15. [DOOM 3] brâncuță s. f., g.-d. art. brâncuței; pl. brâncuțe
16. [DOOM 2] brâncuță s. f., g.-d. art. brâncuței; pl. brâncuțe
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL