1. [DEX '09] BRUSCARE s. f. Acțiunea de a brusca și rezultatul ei. – V. brusca.
2. [MDA2] bruscare sf [At: DEX2 / Pl: ~cări / E: brusca] (Rar) 1 Tratare cu asprime, fără menajamente Si: bruschețe. 2 Violență. 3 Forțare a desfășurării unui eveniment.
3. [DEXI] bruscare s.f. Acțiunea de a brusca și rezultatul ei; bruscat. • pl. -ări. /v. brusca.
4. [DN] BRUSCARE s.f. Acțiunea de a brusca și rezultatul ei. [< brusca].
5. [DEX '09] BRUSCA, bruschez, vb. I. Tranz. 1. A trata pe cineva cu asprime, fără menajamente; a repezi; a bruftui. ♦ A se purta violent cu cineva. 2. A grăbi, a forța desfășurarea unui proces, a unui eveniment. – Din fr. brusquer.
6. [MDA2] brusca vt [At: NEGRUZZI, S. I, 338 / Pzi: ~schez / E: fr brusquer] 1 A trata pe cineva cu asprime, fără menajamente Si: a bruftui, a repezi. 2 A se purta violent cu cineva. 3 A grăbi desfășurarea unui eveniment.
7. [DEXI] brusca vb. I. tr. 1 (compl. indică ființe, persoane etc.) A trata cu brutalitate, violent, aspru; a repezi. Se răsti la el și-l bruscă. 2 (compl. indică evenimente, hotărîri, procese etc.) A grăbi, a forța, a precipita. A bruscat decizia judecătorului. • pl. -chez. /<fr. brusquer.
8. [CADE] *BRUSCA (-schez) vb. tr. 1 A adresa cuiva vorbe aspre, a-i vorbi cu glas răstit ¶ 2 A pripi, a lua omul cu zorul [fr. brusquer].
9. [DLRLC] BRUSCA, bruschez, vb. I. Tranz. (Cu privire la persoane) A trata cu asprime și fără menajamente; a repezi. Se răsti la el și-l bruscă. ◊ (Cu privire la procese care se desfășoară în timp) A grăbi, a pripi, a forța. Pricepu, cu fireasca lui sagacitate, că a brusca lecuirea era a nu ne mai vindeca. NEGRUZZI, S. I 338.
10. [DLRM] BRUSCA, bruschez, vb. I. Tranz. A trata pe cineva cu asprime și fără menajamente; a repezi. ♦ A grăbi, a forța desfășurarea unui proces, a unui eveniment. – Fr. brusquer.
11. [DN] BRUSCA vb. I. tr. A trata cu violență, brutal, aspru; a repezi. ♦ A grăbi, a forța (o hotărîre, un deznodămînt etc.). [< it. bruscare, fr. brusquer].
12. [MDN '00] BRUSCA vb. tr. a trata cu violență, brutal, aspru; a repezi. ◊ a grăbi, a forța (o hotărâre, un deznodământ). (< fr. brusquer)
13. [Șăineanu, ed. VI] bruscà v. 1. a trata într’un mod brusc; 2. a grăbi, a precipita.
14. [Scriban] *bruschéz, a -cá v. tr. (fr. brusquer). Răspund răstit, brusc, ofensez pin bruscheță.
15. [DOOM 3] bruscare s. f., g.-d. art. bruscării; pl. bruscări
16. [DOOM 2] bruscare s. f., g.-d. art. bruscării; pl. bruscări
17. [DOOM 3] brusca (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. bruschez, 3 bruschează; conj. prez. 1 sg. să bruschez, 3 să bruscheze
18. [DOOM 2] brusca (a ~) vb., ind. prez. 3 bruschează
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL