1. [DEX '09] BRUSCA, bruschez, vb. I. Tranz. 1. A trata pe cineva cu asprime, fără menajamente; a repezi; a bruftui. ♦ A se purta violent cu cineva. 2. A grăbi, a forța desfășurarea unui proces, a unui eveniment. – Din fr. brusquer.
2. [MDA2] brusca vt [At: NEGRUZZI, S. I, 338 / Pzi: ~schez / E: fr brusquer] 1 A trata pe cineva cu asprime, fără menajamente Si: a bruftui, a repezi. 2 A se purta violent cu cineva. 3 A grăbi desfășurarea unui eveniment.
3. [DEXI] brusca vb. I. tr. 1 (compl. indică ființe, persoane etc.) A trata cu brutalitate, violent, aspru; a repezi. Se răsti la el și-l bruscă. 2 (compl. indică evenimente, hotărîri, procese etc.) A grăbi, a forța, a precipita. A bruscat decizia judecătorului. • pl. -chez. /<fr. brusquer.
4. [CADE] *BRUSCA (-schez) vb. tr. 1 A adresa cuiva vorbe aspre, a-i vorbi cu glas răstit ¶ 2 A pripi, a lua omul cu zorul [fr. brusquer].
5. [DLRLC] BRUSCA, bruschez, vb. I. Tranz. (Cu privire la persoane) A trata cu asprime și fără menajamente; a repezi. Se răsti la el și-l bruscă. ◊ (Cu privire la procese care se desfășoară în timp) A grăbi, a pripi, a forța. Pricepu, cu fireasca lui sagacitate, că a brusca lecuirea era a nu ne mai vindeca. NEGRUZZI, S. I 338.
6. [DLRM] BRUSCA, bruschez, vb. I. Tranz. A trata pe cineva cu asprime și fără menajamente; a repezi. ♦ A grăbi, a forța desfășurarea unui proces, a unui eveniment. – Fr. brusquer.
7. [DN] BRUSCA vb. I. tr. A trata cu violență, brutal, aspru; a repezi. ♦ A grăbi, a forța (o hotărîre, un deznodămînt etc.). [< it. bruscare, fr. brusquer].
8. [MDN '00] BRUSCA vb. tr. a trata cu violență, brutal, aspru; a repezi. ◊ a grăbi, a forța (o hotărâre, un deznodământ). (< fr. brusquer)
9. [Șăineanu, ed. VI] bruscà v. 1. a trata într’un mod brusc; 2. a grăbi, a precipita.
10. [DEX '09] BRUSC, -Ă, bruști, -e, adj. (Adesea adverbial) Care se produce, se petrece pe neașteptate, subit, dintr-o dată. – Din fr. brusque.
11. [MDA2] brusc, bruscă [At: NEGRUZZI, S. I, 338 / Pl: ~uști, -uște / E: fr brusque] 1 a Care se produce pe neașteptate Si: neașteptat, subit. 2 av În mod rapid Si: neașteptat, subit.
12. [DEXI] brusc, -ă adj., adv. 1 adj. Care se petrece dintr-odată, pe neașteptate, subit. Mișcare bruscă. 2 adv. Fără veste, pe neașteptate, pe negîndite, în mod rapid. Alergînd speriate în toate părțile, oprindu-se brusc (IBR.). 3 adj. Care este aspru, strident. Are un caracter brusc și energic. • pl. -ști, -ște. /<fr. brusque, ital. brusco.
13. [CADE] *BRUSC l. adj. 1 Iute, aspru; răstit: vorbire ~ă ¶ 2 Repede, negîndit, neașteptat: mișcare ~ă II. adv. Fără veste, pe negîndite, pe neașteptate: o izbucnire de lumină, ~ aprinsă și iarăși ~ă stinsă (BR. -VN.) [fr. brusque].
14. [DLRLC] BRUSC, -Ă, bruști, -e, adj. 1. Neașteptat, subit. O mișcare bruscă a corpului. ▭ Șfîrșitul [nuvelei] e prea brusc, prea neașteptat. GHEREA, ST. CR. II 144. ◊ (Adverbial) Și paianjenișul de stropi ne învălui brusc. SADOVEANU, N. F. 74. Tata face brusc un pas înapoi. SAHIA, N. 53. Stînd nemișcat în întuneric, Miron Iuga simți o înfiorare parcă s-ar fi lăsat brusc un val de frig. REBREANU, R. II 160. 2. (Neobișnuit) Aspru, strident. [Noaptea] cu clarobscur mască urîtul și șterse formele prea bruște. MACEDONSKI, O. I 65.
15. [DLRM] BRUSC, -Ă, bruști, -e, adj. 1. (Adesea adverbial) Neașteptat, subit. 2. (Rar) Aspru, strident. Mască urîtul și șterse formele prea bruște (MACEDONSKI). – Fr. brusque.
16. [DN] BRUSC, -Ă adj. 1. (adesea adv.) Petrecut pe neașteptate, deodată; precipitat, cu violență, neprevăzut. 2. (Rar) Iute, aspru, răstit. [Pl. -uști, -uște. / < it. brusco, fr. brusque].
17. [MDN '00] BRUSC, -Ă adj. (și adv.) care se produce pe neașteptate; precipitat, subit. (< fr. brusque)
18. [Șăineanu, ed. VI] brusc a. 1. aspru, iute: caracter brusc; 2. repede și neașteptat: plecare bruscă. ║ adv. cu bruscheță.
19. [Scriban] *brusc, -ă adj., pl. ștĭ, ște (fr. brusque, d. it. brusco). Prompt, subit: atac brusc. Viŭ, răpede: maniere bruște. Aspru, mojicesc: ton brusc. Adv. Bruscheță, răstit: a răspunde brusc.
20. [Scriban] *bruschéz, a -cá v. tr. (fr. brusquer). Răspund răstit, brusc, ofensez pin bruscheță.
21. [DOOM 3] brusca (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. bruschez, 3 bruschează; conj. prez. 1 sg. să bruschez, 3 să bruscheze
22. [DOOM 2] brusca (a ~) vb., ind. prez. 3 bruschează
23. [DOOM 3] brusc adj. m., pl. bruști; f. bruscă, pl. bruște
24. [DOOM 2] brusc adj. m., pl. bruști; f. bruscă, pl. bruște
25. [MDO] brusc, pl. m. bruști, f. bruște
26. [IVO-III] brusc, -scă, -sci, -sce.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL