1. [DEX '09] BRUIERE s. f. Acțiunea de a bruia. [Pr.: bru-ie-] – V. bruia.
2. [MDA2] bruiere sf [At: DEX-S / P: bru-ie~ / Pl: ~ri / E: bruia] 1 Perturbare a recepției unor semnale electromagnetice. 2 (Fig; fam) Gălăgie, încât vorbitorii nu se aud Cf bruia (2).
3. [DEXI] bruiere s.f. Acțiunea de a bruia și rezultatul ei. • pl. -i. /v. bruia.
4. [DN] BRUIERE s.f. Acțiunea de a bruia; bruiaj. [Pron. bru-ie-. [< bruia].
5. [DEX '09] BRUIA, bruiez, vb. I. Tranz. A perturba recepția unor semnale electromagnetice, a unei emisiuni radiofonice. [Pr.: bru-ia] – Din fr. brouiller.
6. [MDA2] bruia vt [At: DN2 / P: bru-ia / Pzi: ~iez / E: fr brouiller] 1 A perturba recepția unor semnale electromagnetice, a unei emisiuni radiofonice. 2 (Fig; fam) A face gălăgie, astfel că cei care vorbesc nu se aud.
7. [DEXI] bruia vb. I. tr. 1 A perturba (voit) recepția unor semnale electromagnetice, prin emiterea de semnale parazite cu aceeași frecvență. ♦ A perturba o audiție radiofonică. 2 Fig. A produce confuzie, neînțelegere în desfășurarea unui dialog, a unor fapte, idei etc. Cînd oratorul a început să vorbească, opozanții l-au bruiat. • pl. -iez. /<fr. brouiller.
8. [DLRM] BRUIA, bruiez, vb. I. Tranz. A perturba o emisiune radiofonică. – Fr. bruire.
9. [DN] BRUIA vb. I. tr. A perturba recepționarea undelor electromagnetice. [Pron. bru-ia, p. i. 3,6 -iază, ger. -ind. / < fr. brouiller].
10. [MDN '00] BRUIA vb. tr. a perturba o audiție radiofonică. (< fr. brouiller)
11. [DOOM 3] bruia (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. bruiez, 3 bruiază, 1 pl. bruiem; conj. prez. 1 sg. să bruiez, 3 să bruieze; ger. bruind
12. [DOOM 2] bruia (a ~) vb., ind. prez. 3 bruiază, 1 pl. bruiem; conj. prez. 3 să bruieze
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL