1. [DEX '09] BRUFTULUI vb. IV v. bruftui.
2. [MDA2] bruftului v vz bruftui
3. [DEXI] bruftului vb. IV. tr. v. bruftui.
4. [DLRLC] BRUFTULUI, bruftuluiesc, vb. IV. Tranz. A bruftui (2), a brusca. Cîntă... cînd e tare amărîtă, cînd o bruftuluiește jupîn Moțatu. STANCU, D. 353.
5. [DLRM] BRUFTULUI, bruftuluiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A bruftui (2). – Din bruft.
6. [DEX '09] BRUFT, brufturi, s. n. (Reg.) Tencuială aruncată pe perete cu mistria (și neîntinsă). – Et. nec.
7. [DEX '09] BRUFTUI, bruftuiesc, vb. IV. Tranz. 1. (Reg.) A pune cu mistria pe perete un strat de bruft. 2. Fig. (Fam.) A brusca pe cineva. [Var.: bruftului vb. IV] – Bruft + suf. -ui.
8. [MDA2] bruft sn [At: DA ms / Pl: ~uri / E: nct] Tencuială aruncată pe perete cu mistria (și neîntinsă).
9. [MDA2] bruftui vt [At: DAMÉ, T. 103 / V: ~tului, ~ust~, ~uslui / E: nct] 1 (Reg) A arunca pe perete (cu mistria) un strat de bruftuială Si: a lipi, a tencui. 2 (Reg) A opări ceva în pripă. 3 (Fig) A arunca cuiva cuvinte aspre, pe un ton dur. Si: a certa Cf a brichini.
10. [DEXI] bruft s.n. (reg.) Prima tencuială aruncată pe perete cu mistria fără a fi netezită. • pl. -uri. /cf. tc. persan, âbruft „stropitul pămîntului cu apă”.
11. [DEXI] bruftui vb. IV. tr. 1 (reg.; compl. indică tencuială) A pune pe perete cu mistria. 2 Fig. (fam.; compl. indică ființe, persoane etc.) A brusca; a mustra. Deseori bruftuia pe fiică-sa. • prez.ind. -iesc. și bruftului vb. IV. /bruft + -ui.
12. [CADE] BRUFT sbst. 🏠 Varul ce zidarul aruncă cu mistria pe peretele de tencuit.
13. [CADE] BRUFTUI (-uesc) vb. tr. 1 🏠 A arunca cu mistria tencuială pe un zid ¶ 2 Fig. familiar A certa strașnic, a ocărî sdravăn [bruft].
14. [DLRLC] BRUFT, brufturi, s. n. (Mold.) Prima tencuială aruncată pe perete și neîntinsă cu mistria.
15. [DLRLC] BRUFTUI, bruftuiesc, vb. IV. Tranz. 1. (Mold.) A arunca (pe perete) cu mistria un strat de bruft; a tencui. 2. Fig. A arunca (cuiva) cuvinte aspre, a vorbi pe un ton aspru, a ocărî; a repezi, a brusca. Totdeauna o bruftuia... și o ocăra cu imputarea că ea face ochi dulci logofătului. SANDU-ALDEA, U. P. 184.
16. [DLRM] BRUFT, brufturi, s. n. (Reg.) Prima tencuială aruncată pe perete și neîntinsă cu mistria. – Postverbal al lui bruftui.
17. [DLRM] BRUFTUI, bruftuiesc, vb. IV. Tranz. 1. (Reg.) A pune cu mistria un strat de bruft. 2. Fig. A arunca cuiva cuvinte aspre; a repezi, a brusca.
18. [Șăineanu, ed. VI] bruft n. lutul moale ce zidarul aruncă pe perete. [Origină necunoscută].
19. [Șăineanu, ed. VI] bruftuì v. 1. a tencui un zid; 2. fig. a se răsti, a brusca: începu s’o gonească și s’o bruftuiască.
20. [Scriban] bruft n., pl. urĭ (cp. cu praftură). Prima tencuială nenetezită aruncată pe zid.
21. [Scriban] bruftuĭésc v. tr. (d. bruft. V. pirsnesc). Acoper cu bruft. Fig. Bruschez cu vorba saŭ și cu ghĭontu.
22. [DOOM 3] bruftului (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bruftuluiesc, 3 sg. bruftuluiește, imperf. 1 bruftuluiam; conj. prez. 1 sg. să bruftuluiesc, 3 să bruftuluiască
23. [DOOM 2] bruftului (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bruftuluiesc, imperf. 3 sg. bruftuluia; conj. prez. 3 să bruftuluiască
24. [DOOM 3] bruft (reg.) s. n., pl. brufturi
25. [DOOM 3] bruftui (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bruftuiesc, 3 sg. bruftuiește, imperf. 1 bruftuiam; conj. prez. 1 sg. să bruftuiesc, 3 să bruftuiască
26. [DOOM 2] bruft (reg.) s. n., pl. brufturi
27. [DOOM 2] bruftui (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bruftuiesc, imperf. 3 sg. bruftuia; conj. prez. 3 să bruftuiască
28. [DER] bruft (brufturi), s. n. – Văruit, spoire cu lapte de var. Tc., per. abruft „acțiunea de a uda podeaua cu apă” (Bogrea, Dacor., IV, 706). Cihac, II, 19, îl pune în legătură cu pol. obrzucić, din sl. rjutiti „a zăcea”. – Der. bruftui (var. bruftului), vb. (a vărui; a brusca); bruftu(lu)ială, s. f. (văruit; dojană, ceartă). Iordan, BF, II, 192, consideră bruftui drept creație expresivă; în ce ne privește, credem că este expresivă numai adăugarea grupului lu, la var.
29. [Argou] bruftului, bruftuluiesc v. t. v. bruftui.
30. [Argou] bruftui, bruftuiesc, v. t. 1. a certa, a dojeni. 2. a brusca (pe cineva).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL