1. [DLRM] BRUDIOR, -OARĂ, brudiori, -oare, adj. (Reg.) Diminutiv al lui brudiu.
2. [DLRLV] BRUDIOR adj. (Mold.) Tînăr, crud, fraged. Iară fragida și molcelușea a acelor brudiori cuconași cărnicea a o beteji sau a o ovili macar cevaș nu putu. CD 1698, 40r; cf. CD 1770, 49v. Etimologie: brudiu + suf. -ior. Vezi și brudatec, brudiesc, brudiește, brudiu. Cf. brudatec, brudiesc, brudiu, lud.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL