1. [DEX '09] BROTĂCEL, brotăcei, s. m. 1. Diminutiv al lui brotac, răcănel. 2. (Ornit.; rar) Florinte. – Brotac + suf. -el.
2. [MDA2] brotăcel sm [At: COSTINESCU / V: ~tocel, brut~, brost~, burăt~ / E: brotac + -el] 1 (Zlg) Brotac. 2 (Orn) Florinte.
3. [DEXI] brotăcel s.m. 1 (zool.) Dim. al lui brotac. Brotăceii orăcăiau în depărtare (ISP.). 2 (ornit.) Pasăre mică, cu ciocul gros și roșiatic, cu penele galben-verzui, bătînd în negru, avînd bărbia și gușa de culoare gălbuie (Carduelis chloris); florinte. Vrăbiile limbute ciripesc și... brotăcelul cîntă vesel (ODOB.). • pl. -ei. /brotac + -el.
4. [CADE] BROTĂCEL sm. 🐟 dim. BROTAC: brotăceii orăcăiau în depărtare (ISP.).
5. [DEX '98] BROTĂCEL, brotăcei, s. m. 1. Diminutiv al lui brotac; răcănel. 2. (Ornit.; rar) Florinte. – Brotac + suf. -el.
6. [DLRLC] BROTĂCEL, brotăcei, s. m. 1. Diminutiv al lui brotac. Un brotăcel cerea ploaie, lipit pe o frunză de porumb. SANDU-ALDEA, U. P. 20. Brotăceii orăcăiau în depărtare. ISPIRESCU, L. 292. 2. (Ornit.) Florinte. Vrăbiile limbute ciripesc și... brotăcelul cîntă vesel înturnarea zilelor calde. ODOBESCU, S. III 77.
7. [DLRM] BROTĂCEL, brotăcei, s. m. 1. Diminutiv al lui brotac. 2. (Ornit.) Florinte.
8. [MDA2] brostăcel sm vz brotăcel
9. [MDA2] brotocel sm vz brotăcel
10. [MDA2] brutăcel sm vz brotăcel
11. [MDA2] burătăcel sm vz brotăcel
12. [DOOM 3] brotăcel s. m., pl. brotăcei, art. brotăceii
13. [DOOM 2] brotăcel s. m., pl. brotăcei, art. brotăceii
14. [Argou] brotăcel, brotăcei s. m. (dim.) copil mic.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL