1. [DEX '09] BRONZAT, -Ă, bronzați, -te, adj. 1. (Despre obiecte) Acoperit cu un strat de bronz sau de vopsea de bronz. 2. (Despre oameni) Cu pielea înnegrită de soare; pârlit2. – V. bronza. Cf. fr. bronzé.
2. [MDA2] bronzat1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: bronza] 1-2 Bronzare (1-2).
3. [MDA2] bronzat2, ~ă a [At: BRĂESCU, V. 73 / Pl: ~ați, ~e / E: bronza] 1 Acoperit cu bronz sau cu ceva care imită bronzul. 2 De culoarea bronzului. 3 (D. piele) Colorat în arămiu în urma expunerii la soare.
4. [DEXI] bronzat, -ă adj. 1 (despre obiecte) Care a fost acoperit cu un strat de bronz sau de vopsea de bronz. 2 (despre ten, față, corp etc.) Cu pielea înnegrită (de soare, vînt etc.); (despre piele) care s-a înnegrit (la soare, la vînt etc.). ◊ Ext. (despre oameni) Om bronzat. ♦ Ext. (despre păr) Care și-a modificat culoarea sub acțiunea razelor solare. Firul de păr blond și puțin bronzat al Adelei (IBR.). • pl. -ți, -te. /v. bronza; cf. fr. bronzé.
5. [DLRLC] BRONZAT, -Ă, bronzați, -te, adj. 1. Acoperit cu un strat de bronz sau de vopsea de bronz. 2. (Despre piee, p. ext. despre persoane) Cu pielea pîrlită, arsă, înnegrită (de soare, vînt etc.). Pe fața bronzată a omului se vede mulțumirea. CAMILAR, TEM. 50. Temistocli, vechi căpitan de lungă cursă, bronzat, cu barba neagră de abanos, cu șapca pe ceafă, își povestea tinerețea. BART, E. 26.
6. [DLRM] BRONZAT, -Ă, bronzați, -te, adj. 1. Acoperit cu un strat de bronz sau de vopsea de bronz. 2. (Despre oameni) Cu pielea înnegrită (de soare, vînt, etc.). – V. bronza.
7. [Șăineanu, ed. VI] bronzat a. de coloarea bronzului.
8. [Scriban] *bronzát, -ă adj. (fr. bronzé). Fig. De culoarea bronzuluĭ, arămiŭ: față bronzată.
9. [DEX '09] BRONZA, bronzez, vb. I. 1. Tranz. A acoperi un obiect cu un strat de bronz sau de vopsea de bronz. 2. Tranz. și refl. A face să devină sau a deveni arămiu, negru la piele, datorită soarelui; a (se) înnegri, a (se) pârli. – Din fr. bronzer.
10. [MDA2] bronza vt [At: DA / Pzi: ~ zez / E: bronz + -a] 1 A acoperi cu o pojghiță de bronz sau de ceva care imită bronzul. 2 A da unui obiect culoarea bronzului. 3 (D. piele) A căpăta culoarea bronzului în urma expunerii la soare.
11. [DEXI] bronza vb. I. 1 tr. (compl. indică obiecte metalice, lemn etc.) A acoperi cu un strat subțire (de vopsea) de bronz pentru a proteja contra coroziunii sau pentru a da un aspect plăcut, un reflex metalic etc. 2 tr., refl. A deveni sau a face să devină arămiu; a (se) înnegri în urma expunerii la soare sau la vînt. ◊ Ext. (despre oameni). Un tînăr care se bronzează la soare. • prez.ind. -ez. /<fr. bronzer.
12. [CADE] *BRONZA (-zez) vb. tr. A da unui obiect culoarea bronzului [fr.].
13. [DLRLC] BRONZA, bronzez, vb. I. Tranz. 1. A acoperi un obiect cu un strat de bronz sau de vopsea de bronz. 2. (Despre soare, vînt; cu privire la piele, p. ext. la persoane) A înnegri, a pîrli, a arde (făcînd să capete o culoare arămie, ca a bronzului oxidat). L-a bronzat soarele și vîntul. ▭ În mijlocul unei vii frumoase, un om puternic și sănătos, ars de soare și bronzat de toate vînturile. ANGHEL, PR. 56.
14. [DLRM] BRONZA, bronzez, vb. I. Tranz. 1. A acoperi cu un strat de bronz sau de vopsea de bronz. 2. (Despre soare, vînt) A pîrli, a înnegri, a arde pielea corpului omenesc. ◊ Refl. S-a bronzat la plajă. – Fr. bronzer.
15. [DN] BRONZA vb. I. 1. tr. A acoperi cu un strat de bronz sau de vopsea de bronz (un obiect etc.) 2. tr., refl. A (se) pîrli, a (se) înnegri, a (se) colora (la piele) ca bronzul. [Cf. fr. bronzer, it. bronzare].
16. [MDN '00] BRONZA vb. I. tr. 1. a acoperi cu un strat de (vopsea de) bronz. 2. a da pieilor tăbăcite un reflex metalic (cu coloranți bazici). II. tr., refl. (despre oameni) a (se) pârli, a (se) înnegri (de soare, de vânt etc.). (< fr. bronzer)
17. [Șăineanu, ed. VI] bronzà v. a da coloarea bronzului.
18. [Scriban] *bronzéz v. tr. (fr. bronzer). Acoper cu o culoare ca de bronz oxidat. Fig. Pîrlesc: soarele bronzează fața.
19. [DOOM 3] bronza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. bronzez, 3 bronzează; conj. prez. 1 sg. să bronzez, 3 să bronzeze
20. [DOOM 2] bronza (a ~) vb., ind. prez. 3 bronzează
21. [DE] BRONZÁTĂ (< bronza) s. f. (ZOOT.) Rasă de curci cu dezvoltare corporală mare (8-10 kg curcile și 15-20 kg curcanii) și producție bună de ouă (60-80 pe an).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL