1. [MDA2] brodit2, ~ă a [At: DA / Pl: ~iți, ~e / E: brodi] Nimerit.
2. [MDA2] brodit1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: brodi] 1-7 Brodire (1-7). 8 a (Îlav) Pe ~e La întâmplare.
3. [DEXI] brodit2, -ă adj. (pop.; fam.) Nimerit. • pl. -ți, -te. /v. brodi.
4. [DEXI] brodit1 s.n. (pop.; fam.) Brodire. • pl. -e. /v. brodi.
5. [DLRLC] BRODIT s. n. Faptul de a (se) brodi; brodire. ◊ Loc. adv. Pe brodite = la întîmplare, la nimereală, la noroc. Și mergea treaba mai pe brodite, mai pe nemerite. DELAVRANCEA, S. 81. – Formă gramaticală: (în locuțiune) brodite.
6. [DLRM] BRODIT s. n. Faptul de a (se) brodi. ◊ Loc. adv. Pe brodite = la întîmplare, la nimereală. [Formă gramaticală; (în expr.) brodite]
7. [DEX '09] BRODI, brodesc, vb. IV. (Pop. și fam.) 1. Tranz. (Adesea ir.) A sfârși cu bine un lucru, a (o) nimeri (adesea din întâmplare). ◊ Loc. adv. Pe brodite = la întâmplare, la nimereală. 2. Refl. A se găsi din întâmplare (undeva); a se nimeri, a se potrivi. – Din sl. broditi.
8. [MDA2] brodi [At: DOSOFTEI, PS. 219/ V: brudi / Pzi: ~desc / E: vsl бродити] (Pfm) 1-2 vti Îvr) A călca (prin apă) Si: a bălăci, (rar) a bleotocări. 3 vt (Înv) A vorbi în vis Si: a aiura, a bâigui, (rar) a bleotocări. 4-5 vti (Adesea complinit de bine) A ajunge (undeva sau la cineva) tocmai la timp. 6 vi (Adesea complinit de bine sau rău) A(-i) merge în afaceri. 7 vr A se întâmpla la timpul potrivit Si: a se nimeri. 8-9 vti A pune la cale Si: a aranja. 10 vt A reuși ceva după eforturi (sau din întâmplare) Si: a nimeri. 11 vt (Înv; îe) A ~ cinstea cuiva A-i da cuiva cinstea cuvenită.
9. [MDA2] brudi vt vz brodi
10. [DEXI] brodi vb. IV. (pop.; fam.) 1 tr. (adesea iron.; compl. indică întîmplări, lucruri etc.) A sfîrși cu bine, a o scoate bine la capăt. 2 tr. A găsi din întîmplare pe cineva sau ceva la momentul potrivit. 3 refl. A se găsi din întîmplare (undeva); a se nimeri la locul potrivit. S-a brodit la magazin tocmai cînd se făceau reduceri de prețuri. ◊ (refl. impers.) Se brodi ca locul ce-și alese să fie alături cu al unui țăran bogat (ISP.). 4 tr. (constr. cu pron. fem. „o” cu sens neutru; uneori determ. prin „bine”) A nimeri bine, a o scoate la capăt (din întîmplare). Ai brodit-o bine astăzi. ◊ Loc.adv. Pe brodite = la întîmplare, la nimereală. ◊ Expr. (iron.) A brodit-o = a făcut o gafa, a dat cu bîta în baltă. ♦ (determ. prin „rău”) A nu nimeri cum și-ar dori, a da greș, a ieși rău. Rău ai brodit-o (SLAV.). 5 tr. (compl. indică treburi, planuri etc.) A pune la cale, a aranja. Nu izbutise... să brodească borvizul (D. ZAMF.). ◊ (refl.) Vrei să întrebi dacă vreunul din planurile de acasă se brodesc pentru situații reale (CA. PETR.). • prez.ind. -esc. /sl. veche броднтн.
11. [CADE] BRODI (-odesc) I. vb. tr. și intr. 1 A nimeri, a găsi ceva din întîmplare: brodea uneori adevăruri de o profunditate înmărmuritoare (DLVR.) ¶ 2 A găsi pe cineva din întîmplare, a nemeri undeva, a ajunge undeva din întîmplare sau la momentul oportun: l-am brodit tocmai cînd era să plece de-acasă ¶ 3 ‡ ~ cinstea cuiva, a păzi, a da cinstea cuvenită cuiva: iaste datoriu să brodească cinstea altuia (PRV.-MB.). II. vb. refl. A se întîmpla (să fie undeva), a se nemeri: vi le voiu povesti, cînd se va mai ~ vreme cu prilej (ISP.) [vsl. broditi].
12. [DLRLC] BRODI, brodesc, vb. IV. 1. Tranz. (Construit cu pronumele feminin «o» eu sens neutru; uneori determinat prin «bine») A o nimeri bine, a o potrivi, a o scoate (ca din întîmplare) bine la capăt, a ieși bine (dintr-o încurcătură); (determinat prin «rău») a nu nimeri cum trebuie sau cum și-ar dori cineva, a ieși rău, a da greș. Stau în loc să mă gîndesc Cum să fac s-o mai brodesc. VISSARION, B. 95. La fugă Că mi-a tulea, Dar în fugă N-o brodea: De măceși Se încurca, Mărăcini îl înțepa. TEODORESCU, P. P. 508. ◊ Expr. (Ironic) A brodit-o = a făcut o gafă, a dat cu bîta-n baltă. ◊ (Ironic) Bată-l, doamne, om urît, Nu știu cum naiba-am brodit Să mîne cu el dintr-un blid! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 167. ♦ (Cu privire la o treabă, la un plan etc.) A pune la cale, a aranja. Așa să vă brodiți treburile, ca să nu tîndăliți prea mult cu datul colacilor și cu vinarsul. DAN, U. 89. Brodise planul să mînjească pe părintele Pantelimon pe cap. CONTEMPORANUL, VII 386. ♦ A potrivi (un lucru cu altul). Nu izbutise, vreme de vreo trei ceasuri, să brodească borvizul pe măsura vinului sau viceversa. D. ZAMFIRESCU, la TDRG. ◊ Refl. Vrei să întrebi dacă vreunul din planurile de acasă se brodesc pentru situații reale? CAMIL PETRESCU, T. II 175. 2. Refl. (Uneori impers.; urmat de diverse determinări) A se găsi din întîmplare, a se nimeri. Se brodiseră alăturați, uniți în aceeași temere care li se citea în ochi și pe obraz. PAS, L. I 31. Se brodi ca locul ce-și alesese să fie alături cu al unui țăran bogat. ISPIRESCU, L. 175. Batalionul nostru s-a brodit să nu fie nici cînd s-a luat Grivița, nici la căderea Plevnei. GHICA, S. 14. ♦ A se găsi prezent, a fi de față (din întîmplare). Brodindu-mă și eu...[la nuntă], am stat și-am mîncat. VISSARION, B. 80. ◊ Tranz. A găsi pe cineva, a da peste cineva tocmai la momentul oportun sau ca din întîmplare sau pe neașteptate, surprinzîndu-l. Turcii, măre, că mergea. Pe Pătrul că mi-l brodea, D-adormit ei mi-l găsea. TEODORESCU, P. P. 610. ◊ (Complementul e un abstract) Sper că-ți voi fi brodit gustul. ODOBESCU, S. III 155 ◊ Intranz. (Învechit) A ajunge, a nimeri undeva (din întîmplare sau tocmai la momentul oportun), a pica. Viind, Brodii cînd citeai p-o carte. PANN, P. V. I 75.
13. [DLRM] BRODI, brodesc, vb. IV. 1. Tranz. A o nimeri bine, a o scoate bine la capăt. ◊ Expr. (Ir.) A brodit-o = a făcut o gafă. ♦ A pune la cale, a aranja o treabă, un plan etc. 2. Refl. A se găsi din întîmplare, a se nimeri. ♦ Tranz. (Rar) A da peste cineva tocmai la momentul oportun sau pe neașteptate, surprinzîndu-l. – Slav (v. sl. broditi).
14. [Șăineanu, ed. VI] brodì v. 1. a găsi pe cineva sau ceva din întâmplare: am brodit-o acasă; 2. a veni pe neașteptate și la moment oportun: ai brodit-o bine azi; 3. a se întâmpla: cum se brodi, ca locul să fie alături? [Rus. BRODITĬ, a rătăci, de unde noțiunea de a ajunge sau a afla din întâmplare (asociațiune de idei analoagă lui nemeri)].
15. [Scriban] brodésc v. tr. (vsl. broditi, a merge pin apă, pin vad, d. brodŭ, vad; sîrb. „a naviga”, rut. „a merge pin apă, a umbla în bobote”, rus. na-broditĭ, a brodi. V. brod. Cp. cu găsesc). Potrivesc, nemeresc: azĭ am brodit-o bine venind pe aci. V. refl. M’am brodit și eŭ la prânzu lor, răŭ s’a brodit lucru azĭ! V. zgodesc.
16. [DOOM 3] brodi (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. brodesc, 3 sg. brodește, imperf. 1 brodeam; conj. prez. 1 sg. să brodesc, 3 să brodească
17. [DOOM 2] brodi (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. brodesc, imperf. 3 sg. brodea; conj. prez. 3 să brodească
18. [DER] brodi (-desc, -it), vb. 1. (Înv.) a bălăci. – 2. A vorbi aiurea, a spune prăpăstii. – 3. A nimeri, a potrivi, a ajunge la țintă. Sl. broditi, al cărui sens de bază este „a tranzita, a trece prin vad” (Miklosich, Slaw. Elem., 15; Cihac, II, 29; DAR), cf. brod, de asemenea, sb. broditi „a trece prin vad”, slov. broditi „a hoinări” și breditĭ „a da greș”. Sensul fundamental din rom., „a nimeri” se explică în DAR prin ideea intermediară de „a ajunge la timp pentru a se urca pe ponton, a nimeri momentul”; dar aceasta înseamnă să se derive un sens primar de la o accepție secundară și tîrzie. A brodi trebuie să fi însemnat mai întîi „a găsi vadul” sau „a afla drumul”, cf. bg. izbroždanĭă „a afla, a descoperi”. Der. brodeală, s. f. (întîmplare, hazard); brudiu (var. înv. brodiu, brodiv), adj. (aiurit, zăpăcit, nesăbuit, bezmetic), legat direct de accepția 2; brudnic, adj. (zăpăcit). Este greșită opinia lui Loewe 70, care îl leagă pe brudiu de lat. brutus.
19. [DLRLV] BRODI vb. (Mold.) 1. A umbla (prin apă) bălăcind; a naviga. Vei brodi prin sînge, ca și de mainte. DOSOFTEI, PS. Nu poate acela carele brudéște pre apă să aibă bucurie deplin. NCCD, 385; cf. NCCD, 257. 2. A vorbi aiurea, a bîigui. Și-ți ado aminte de ocară Ce brodesc nebunii pînă-n sară. DOSOFTEI, PS. Tu într-acest veac trupurilor omenești foc curățitoriu ești, iară nu altul în ceaea lume, cum brudesc papistașii. CD 1698, 31v; cf. DOSOFTEI, VS, apud TDRG, s.v. brodi2; CD 1770, 38r. Etimologie: sl. broditi. Vezi și brodelnicitură. Cf. buigui (1), îngăima (1).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL