1. [DEX '09] BRIȘCULIȚĂ, brișculițe, s. f. Diminutiv al lui brișcă2; brișcuță2. – Brișcă2 + suf. -uliță.
2. [MDA2] brișculiță sf [At: ODOBESCU, S. I, 384 / Pl: ~țe / E: brișcă2 + -uliță] 1-2 (Șhp) Brișcă2 mică.
3. [DEXI] brișculiță s.f. Dim. al lui brișcă2; brișcuță2. Izbucni în drumul mare o brișculiță arendășească tîrîtă de trei călușei (ODOB.). • pl. -e. /brișcă2 + -uliță.
4. [DEX '98] BRIȘCULIȚĂ, brișculițe, s. f. Diminutiv al lui brișcă2; brișcuță2. – Brișcă2 + suf. -uliță.
5. [DLRLC] BRIȘCULIȚĂ, brișculițe, s. f. (Rar) Diminutiv al lui brișcă1. Izbucni în drumul mare o brișculiță arendășească tîrîtă de trei călușei. ODOBESCU, S. I 384.
6. [DLRM] BRIȘCULIȚĂ, brișculițe, s. f. Diminutiv al lui brișcă2.
7. [CADE] BRIȘCU(LI)ȚĂ (pl. -țe) sf. dim. BRIȘCĂ1: împrejurul gospodăriei... erau înșirate... brișcuțe și care cu boi (GRIG.); o brișculiță arendășească tîrîtă de trei călușei (ODOB.).
8. [DOOM 3] brișculiță s. f., g.-d. art. brișculiței; pl. brișculițe
9. [DOOM 2] brișculiță s. f., g.-d. art. brișculiței; pl. brișculițe
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL