1. [DEX '09] BRIPTĂ, bripte, s. f. (Reg.) Cuțit sau briceag primitiv, cu mâner de lemn. ◊ Expr. A lua (pe cineva) la briptă = a bate (pe cineva). – Din sb. britva, ucr. brytva.
2. [MDA2] briptă sf [At: JAHRESBER. III, 314 / V: ~iftă / Pl: ~te / E: srb britva] (Reg) 1 Briceag primitiv, cu mânerele de lemn. 2 Cuțit în formă de seceră, cu mâner la ambele capete și cu tăișul în afară, folosit de cojocar la curățatul pieilor. 3 (Îe) A lua Ia ~ A lua la bătaie.
3. [DEXI] briptă s.f. (reg.) Cuțit sau briceag primitiv, cu mîner de lemn. ◊ Expr. A lua (pe cineva) la briptă = a lua la bătaie (pe cineva). • pl. -e. /<srb. britva, ucr. бритва.
4. [CADE] BRIPTĂ (pl. -te) sf. Olten. Băn. Bucov. Briceag ordinar cu mîner de lemn (🖼 601) [srb. britva, rut. brytva].
5. [DEX '98] BRIPTĂ, bripte, s. f. (Reg.) Cuțit sau briceag primitiv, cu mâner de lemn. ♦ Expr. A lua (pe cineva) la briptă = a bate (pe cineva). – Din scr. britva, ucr. brytva.
6. [DLRLC] BRIPTĂ, bripte, s. f. (Olt., Ban., Bucov.) Cuțit sau briceag primitiv (cu mîner de lemn). Intrară în sală. Fum mult, să-l tai cu bripta și tot să nu vezi prin el. CONTEMPORANUL, S. II, 1948, nr. 104, 17/3. ◊ Expr. A lua (pe cineva) la briptă = a lua (pe cineva! la bătaie. Atuncea au luat oamenii pe drăguț la briptă, de l-au bătut pînă ce-au mărturisit toate. SBIERA, P. 236.
7. [DLRM] BRIPTĂ, bripte, s. f. (Reg.) Cuțit sau briceag primitiv cu mîner de lemn. ◊ Expr. A lua (pe cineva) la briptă = a-l lua la bătaie. – Sb. britva, ucr. brytva.
8. [MDA2] briftă sf vz briptă
9. [CADE] BRIFTĂ = BRIPTĂ.
10. [DOOM 3] briptă (reg.) s. f., g.-d. art. briptei; pl. bripte
11. [DOOM 2] briptă (reg.) s. f., g.-d. art. briptei; pl. bripte
12. [DER] briptă (bripte), s. f. – Cuțit. Sb. britva (în Olt. și Banat) sau rut. brytva (în Bucov.). Cuvînt puțin obișnuit.
13. [Argou] a lua la briptă expr. (reg.) a tăia cu cuțitul.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL